tag:blogger.com,1999:blog-30644460409324542702024-03-13T09:31:27.054-07:00Viata merita traitaKittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.comBlogger22125tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-29572802112151600772010-10-17T12:27:00.000-07:002010-10-17T12:28:43.029-07:00Epilog<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZszsvLDHLPvg1yYYcr-jznaqEbgRiTMwA6eGnc1JmN5XeRigpRFw_n8X3pMvifH3Wn_8603SRT2lJy0CuqIwy-6B9rdGhsdVKy2oJTEoHaJIoJvlbDepq4xjF8NvcHt5tyQc8OS1mkmAU/s1600/__kiss.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZszsvLDHLPvg1yYYcr-jznaqEbgRiTMwA6eGnc1JmN5XeRigpRFw_n8X3pMvifH3Wn_8603SRT2lJy0CuqIwy-6B9rdGhsdVKy2oJTEoHaJIoJvlbDepq4xjF8NvcHt5tyQc8OS1mkmAU/s1600/__kiss.jpg" /></a></div><div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;">Epilog:</div><div class="MsoNormal"> Ani dupa ani, am pierdut pur si simplu sirul si, oricum, am ajuns sa ma intreb daca asta chiar conta. In lumea in care traiesc eu, timpul este unul dintre cele mai lipsite de importanta lucruri. Ce inseamna pentru un nemuritor un an in plus sau in minus, zece, o suta sau o mie? Timpul este important doar pentru oameni, cu vieti atat de scurte, dar nu si pentru mine. </div><div class="MsoNormal"> Torusi, unii mai tin inca socoteala. Cei foarte batrani chiar si printer cei batrani, continua sa numere cu rigurozitate anii, avand grija ca noi, toti ceilalti, sa stim ca ei sunt superiori. Sau poate ca sunt eu prea dura, poate ca singuratatea si izolarea au ajuns sa imi influenteze felul de a fi. Poate ca ceea ce fac ei este normal, iar eu sunt prea ciudata, incapabila sa ma adaptez in aceasta lume asa cum am fost incapabila sa ma adaptez si inainte, pe cand eram si eu o muritoare.</div><div class="MsoNormal"> Ma aflu din nou in uriasa mea camera din Volterra, pregatindu-ma pentru balul festiv ce urma sa celebreze cea de-a doua mii cinci sute-a aniversare a lui Caius care, sunt gata sa pariez ca nu este mai fericit decat mine cu ocazia acestui eveniment, nu ca nu ar fi multumit de varsta pe care o are, doar ca nu pre ail vad eu facand comversatie de dragul comversatiei cu fiecare vampir din incapere. Probabil ca nici nu o va face. Probabil ca va schimba cateva cuvinte politicoase cu mine pentru ca nu are de ales, sunt destul de tanara pentru un vampir dar am destula greutate in aveasta lume, poate cateva replici politicoase cu capeteniile catorva clanuri mai importante, poate si cu cateva garzi care s-au dovedit mai “vretnice” si cam atat. O sa fie si un “ospat” de la care voi lipsi, avand grija sa fiu cat mai politicoasa atuci cand ma retrag si poate niste muzica, daca Elisabeth a reusit sa-si creeze o influenta destul de mare incat sa-I convinga ca asta ar destinde putin atmosfera. Se vor face cadouri dintre cele mai alese si complimente peste complimente, toate false si de dragul de a fi facute, pana cand o sa mi se faca greata, ceea ce, credeti-ma pe cuvand, inseamna chiar foarte mult, in cazul unui vampir.</div><div class="MsoNormal"> Mi-am pus o rochie bleo-violet, mulata, decoltata in V, din satin, pe care am asortat-o cu o pereche de pantofi cu toc cui, de aceeasi culoare si de o geanta plic. M-am uitat in oglinda, am afisat un zambet fals, stralucitor si plin de incredere, apoi m-am indreptat spre sala tronului, insfacand pe drum cadoul pentru Caius. Acolo era destul de multa lume, vampiri, vreau sa spun, incat sa ma faca sa nu ma simt in largul meu. Detest cand suntem pusi la gramada astfel, e atat de lipsit de intimidate. Fiecare stie absolute orice miscare faci, toata lumea din jurul tau aude tot ce spui, unii aud chiar si ce gandesti, nu ca ar avea vreo sansa in cazul meu, dar chiar si asa. Nu pot intelege placerea unora de a fi in central atentiei.</div><div class="MsoNormal"> Ii cunosteam pe foarte multi dintre cei prezenti dar aveam strania senzatie ca ei toti ca cunosc pe mine, ceea ce probabil ca e si adevarat. Oricum, singurele personae pe care creerul meu le-a perceput in momentul in care am intrat in imensa sala au fost cei din familia Cullen, inspecial unul dintre ei. Sperasem sa nu fie aici, ceea ce, in mod evident a fost o prostie pentru ca era imposibila ca Aro sa nu-si invite “vechii prieteni” la acest bal.</div><div class="MsoNormal"> Imi amintesc cand i-am vazut ultima data… cand am ucis-o pe Cynthia. Mi-as fi dorit sa raman, mi-as fi dorit sa pot uita cat de mult ma ranise El, in mod special. Cand am plecat, am vazut in ochii lui atat de multa durere, atat de multa vina. M-a rugat sa raman dar stiam ca nu as fi putut fi fericita, nu cu acele amintiri atat de vii inca. Desigur ca fiind vampir aveam sa-mi amintesc mereu cu o teribila claritate tot ceea ce am indurate, toti acei ani care m-au torturat, dar cu timpul aveam sa invat sa uit si, poate intr-o zi, voi avea puterea sa trec cu vederea toate acele clipe si sa iert. Ma intreb doar cand va veni acea zi si daca intradevar viata merita traita? </div><div class="MsoNormal"> Nu m-am apropiat de ei ci m-am indreptat direct spre cei trei suverani, la fel ca ultima data cand am fost aici, umana, nebagand in seama pe nimeni si nimic. Diferenta era ca acum imi puteam tine in frau sentimentele si nu mai eram cina. M-am inclinat si i-am intis lui Caius pachetul plat, frumos impachietat si l-am imbratisat, iar el fu nevoit sa-mi raspunda la fel de dragul aparentelor. Nici unul dintre noi nu se da in vant dupa imbratisari, dar presupun ca o data le cateva secole se poate face cate un sacrificiu. </div><div class="MsoNormal"> I-am salutat si pe ceilalti doi, am schimbat cateva vorbe si apoi m-am amestecat prin multime. </div><div class="MsoNormal"> -Hei, se auzi vocea entuziasma a Elisabethei, nu te-am mai vazut de secole! Aproape. Ea chicoti iar eu am zambit. Imi faceam griji ca n-o sa vii!</div><div class="MsoNormal"> -Nici daca-as fi vrut, n-as fi putut rata ziua de “nastere” a lui Caius. Ceea ce era, in mod cert, foarte aproape de adevar. Nu cred sa cunosc pe cineva destul de nebun incat sa respinga o invitatie venita din partea volturilor.</div><div class="MsoNormal"> Elle si-a dat ochii peste cap, a dat sa mai spuna ceva dar iubitul ei, Alec si-a facut aparitia si a sarutat-o inainte ca ea sa apuce sa articuleze vreun cuvand. Am mai schimbat cateva vorbe, am vazut-o pe Jane intr-un colt, privindu-ma cu venin si am banuit ca nu prea ii comvine cine e iubita fratelui sau. Am salutat-o oricum din cap iar ea mi-araspuns rigida, in acelasi fel. </div><div class="MsoNormal"> M-am indreptat spre un scaun asezat la un fel de bar, ceea ce este o reala modernizare pe aici dar m-am intors imediat ce am simtit pe cineva aparand in spatele meu. Am fost luata prin surprindere de o imbratisare sufocanta din partea lui Alice. Cateva clipe nu prea am stiut cum sa reactionez, dupa ce nu ne mai vazusem de atat de mult timp, nu stiam ce ar trebui sa fac, totusi, m-am decis sa ii raspund. La urma urmei, ea imi fusese cea mai apropiata prietena pe cand eram umana si nu voiam sa o ranesc. Si, desigur, fara sa pot sa o recunosc cu adevarat nici macar fata de mine, speram ca acele vremuri sa se intoarca, sa putem fi din nou ca doua surori. Dar asta ar fi insemnat atat de multe lucruri, ar fi insemat ca eu si Edward sa putem fi din nou impreuna, si aveam atat de multe indoieli, ar fi insemnat ca eu sa fac parte din nou din familia lor.</div><div class="MsoNormal"> -Hei, mi-a spus zambind fericita. In curand vine timpul sa parasim sala balului. Stii, cred ca asta va fi cea mai buna petrecere la care am fost vreodata. Si in mod cert va fi cea mai tare la care ai fost tu!</div><div class="MsoNormal"> Stiam ca in curand urma sa trebuiasca sa ies de aici, urmau sa se ia primele “gustari” iar eu nu eram prea entuziasmata de aceasta idée, dar n-aveam nici cea mai vaga idée despre ceea ce voia sa spuna despre bal. Nu am fost eu la prea multe petreceri, dar asta era sigur cea mai plictisitoare dintre toare. Nu ca mi-ar pasa prea mult. Totusi, cand Alice face astfel de afirmatii in mod cert stie ce spune. Am invatat din experienta proprie ca e mai bines a fac ce spune si sa nu pun intrebari. Desiguri, mai face si greseli dar foarte rar, iar acum parea chiar foarte sigura pe sine.</div><div class="MsoNormal"> -M…si de ce crezi asta? am intrebat-o incercand sa par relexata. As fi vrut totusi un indiciu in legatura toata chiestia asta, la urma urmei, acum, daca tot imi aruncase asta in fata, chiar as fi vrut sa am si eu o idée in legatura cu ceea ce ar trebui sa ma astept sa mi se intample. Totusi, tipic ei, doar imi zambi si imi spuse sa “am incredere in ea”, apoi pleca, nu inainte de a ma imbratisa din nou si a ma saruta pe obraz.</div><div class="MsoNormal"> Vreo cinci minute mai tarziu am auzit o usoara larma in afara incaperii in care ma aflam si m-am indreptat spre iesire, stiind bine ca Haidi tocmai urma sa-si faca aparitia impreuna cu “gustarile”. M-am decis sa merg in gradinile interioara, care inca purtau amprenta lui Didimey. Erau tot felul de plante, unele inflorind ziua , altele noaptea, aranjate in diverse modele complicate, cu extrem de mult bun gust si eleganta, ceea ce se potrivea perfect cu tot ceea ce stiam eu despre felul ei de a fi. </div><div class="MsoNormal"> M-am asezat linistita in fata unui aranjament complicat avand la baza o combinative de trandafiri alb si rosii. Am stat asa o perioada, gandindu-ma ca intotdeauna la trecut, intrebandu-ma pentru a mia oara daca nu ar fi fost mai convenabil sa mor atunci, apoi am auzit un fosnet. M-am incordat asteptand sa vad cine e, aproape sigura fiind ca Alice are ceva de-aface cu asta, si gandindu-ma ca o sa o vad din clipa in clipa deoarece starea ei de euforie nu avea niciun sens daca te gandesti cat de mult detesta ea tot ceea ce stiam ca urma sa se intampla cu acei oameni nevinovati.</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;"> Totusi, in fata mea nu aparu silueta micuta a vechii mele prietene ci o silueta zvelta, eleganta si impunatoare a unui barbat. Nu mi-a trebuit mai mult de o clipa s ail recunosc. Si cum as fi putut vreodata uita ochii aceia de aur toput in care acum puteam citi atat de multe sentimente… tristete, melancolie, dor, iubire si speranta, amestecate toate cu o imensa vinovatie. M-am cutremurat nestiind ce ar trbui sa fac acum.</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;"> In acelasi timp mi-as fi dorit sa ii sar in brate, sa ii spun cat de mult ii iubesc si cat de mult mi-a lipsit si sa ii spun cat de mult il urasc pentru ceea ce mi-a facut, pentru cat de mult am suferit din cauza lui. Insa nu am apucat sa fac nici unul dintre aceste lucruri pentru ca el s-a aplecat si a smuls unul dintre bobocii abia infloti de trandafiri rodii si mi l-a intins, ingenunchiand in fata mea. Nu ma asteptam la asta. Defapt habar nu am la ce ma asteptam sau daca ma asteptam la ceva, dar cert e ca m-a surprins si am intins mana sa apuc acel boboc din reflecx. El isi fixa privirea pe fata mea, avand grija sa avem contact vizual, exact ca atunci cand ne intorsesem exact din acest loc, du pace el increase sa se sinucida.</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">-Nu stiu cum ar trebui sa incep, nu stiu cum as putea repara tot ceea ce am facut. As putea spune ca nu a fost vina mea, ca am fost manipulat si controlat de o putere supranaturala careia nu m-am putut impotrivi, dar adevarul e ca nu ar fi decat o scuza. Ar fi trebuilt sa lupt mai mult, sa ii ascult pe ceilalti, sa vin dupa tine, nu sa astept sa ne intalnim asa cum am facut-o atunci. Si nu pot sa cred ca am fost atat de prost. Dar vreau sa stii ca te iubesc.</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">Am tresarit puternic si am simtit un suspin oprindu-mi-se in gat. Dar de unde sa stiu daca vorbea serios, el ma mai inlocuise o data, si ma mai parasise si in trecut. Aveam indoieli fata de tot ceea ce spunea si mi-am dat seama ca si el a observat. Expresia lui era una de durere pura si parea sa nu fie in stare sa continue, dar pana la urma inghiti in sec, si continua:</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">-Ti-am spus candva ca nu as putea trai fara tine… dar am trait, chiar daca undeva, in adancul meu, stiam ca traiesc o minciuna, am continuat sa o fac. I-am abandonat pe toti in acei ani si i-am ranit. Si, la fel ca si tine, nu mertau asta. Eu nu va merit, nu sunt destul de bun pentru ei, sau pentru tine.</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">-Acum, dupa ce am trait atat si am analizat totul de sute si mii de ori, si m-am gandit la toate posibilitatile, m-am gandit cum as fi putut face, spre exemplu, cu Jake, pentru a nu-l rani si totusi a pleca, pentru ca stiam ca nu puteam fi cu amandoi iar eu te alesesem pe tine. Si stii la ce concluzie am ajuns?</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">El nu raspunse, doar ma privea si asculta tot ceea ce spuneam de parca de aceste cuvinte depindea intregul univers. Eu am continuat, inghitindu-mi cu greu nodul care mi se pusese in gat:</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">-I-as fi spus exact ceea ce mi-ai spus tu de atatea ori: ca eu nu sunt destul de buna pentru el si nu as superta sa-I irosesc viata in acest fel. Asta i-as fi spus.</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">A tresarit, si am putut auzi un fel de suspun inabusit. Toata acea durere pe care o vedeam in ochii lui ma sfasia si pe mine cu aceeas intensitate dar pur si simplu nu aveam curajul sa-I mai dau inca o sansa.</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">-Tot ceea ce vreau este sa stii ca te iubesc, si ca te voi iubi mereu.</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">-Chiar daca acum iti voi spune nu? l-am intrebat in soapta, privindu-l cu atentie pentru a incerca sa-mi dau seama cat de serios vorbeste. A scos o cutiuta din buzunarul interior al sacoului lui de firama pe care stiam fara sa am nevoie de vreun ajutor ca i-l cumparase Alice special pentru aceasta ocazie. Era neagra, din catifea, iar cand a deschis-o am recunoscut pe loc indelul de logodna. Inelul meu de logodna. </div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">-Indiferent de ceea ce imi vei raspunde azi, sau oricand altcandva, as vrea sa pastrezi acest inel. Fara vreo promisiune, nu vreau decat sa stiu ca il ai, pentru ca la tine este locul lui.</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">Vorbea serios. Am putut vedea ca nu exista nimic pe lumea asta in care sa creada mai mult decat in ceea ce spusese in seara asta. Si stiam ca nu il puteam invinovati pentru tot ceea ce se intamplase cu Cynthia insa nu stiam daca puteam cu adevarat sa trec peste tot ceea ce se intamplase. Dar in momentul in care mana lui a atins-o pe a mea si am simtit din nou acea lectricitate, m-am simtit cu adevarat intreaga dupa atat de mult timp. Mi-a strecurat inelul pe deget iar eu l-am simtit ca pe ceva ce s-a intors la locul lui firesc, ca si cum n-ar fi trebuit vreodata sa plece de pe degetul meu. Nu si-a retras mana imediat iar eu am strans-o mai tare.</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">Mi-am spus ca nimic nu putea fi mai rau decat ceea ce am trait pana acum si ca, oricum, nu mai am nimic de pierdut si l-am tras mai aproape, alunecand sub el, i-am cuprins fata in maini si l-am sarutat. Ne-am cutremurat amandoi de placerea atat de ma mare, atat fizica cat si psihica si el mi-a raspuns fara ezitate. </div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">Narator POV:</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">La inceput a fost doar un sarut incet , usor ca atingerea unui fulg, tandru si plin de iubire, insa odata cu fiecare secunda care trecea acea tensiune electrica dintre ei devenea tot mai puternica, desi acea iubire si tandrete ramanea, ea era acompaniata de dorinta.</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">Pentru ea, era prima data, pentru el, doar aceasta data conta cu adevarat, restul erau mingiuni, le regret. Daca ar fi putut da timpul inapoi stia ca ar fi murit, mai bine decat sa se lase inselat de blonda a carei nume nu voia nici sa il gandeasca.</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">Incet, hainele disparura si tot ceea ce mai conta erau doar ei, in acea gradina, fara sa-si mai faca griji pentru nimeni si nimic. Si in acel moment magic, ea stiu raspunsurile la cele doua intrebari care o macinasera atat de mult timp. Da, da acum stia sigur ca putea sa mearga mai departe, dand uitarii toate aceste amintiri pe care le stransese de atat de mult timp, toata durerea si ura pe care le simtise in toti acesti ani si stiu ca putea ierta. Si, deasemenea, in acea clipa stiu ca merita, viata chiar merita traita. Si isi lasa capul sa se odihneasca pe pieptul lui, inchizand ochii, desi nu putea dormi, doar bucuransu-se pentru faptul ca erau impreuna din nou.</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">Iar el, el era, insfarsi, fericit dupa atat de mult timp in care nu stiuse cu adevarat ce insemna fericirea. O stranse mai tare la pieptul lui, si o privi cu o adoratie pagana, de parca nimic altceva pe lume nu ar fi contat mai mult decat ea. Si, pentru el, chiar nu exista nimic pe lume care sa conteze mai mult. Spre deosebire de ea, nu inchise ochii. Pentru ca nu voia sa se opreasca din a privi ingerul pe care il avea in brate.</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt;">Si multumi in gand pentru acea a treia sansa, jurand, totodata, ca nu o va irosi, ca va fi destul de bun pentru ea.</div>_______________________<br />
Ei bine, cred sper ca v-a placut acest fic si ca imi veti scuza totodata si multele intarzieri. Acesta a fost primul meu fic si as vrea sa imi spuneti parerile voastre.<br />
Desi in acest moment scriu la un alt fic, nu sunt sigura ca il voi face mafar la fel de lung ca pe acesta si ma gandeam ca as putea incepe ceva original. Ce parere aveti?<br />
Oricum, va multumesc ca ati citit ceea ce am scris si ca unii dintre voi ai si comentat. Asta a insemnat foarte mult pentru mine! Si acum, la sfarsit, sper ca va placut sa il cititi la fel de mult ca mie sa il scriu.:)<br />
Va pup:*:x:*Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-36632075511740962982010-09-01T07:25:00.000-07:002010-09-01T10:07:42.384-07:00Anunt<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihlj2y7NFiIBzYH3RbA-fLNrU4FmaBmARXwxJ0NKUvzEyeMYctxh8nJOeWMCx5X1A8KqUT3HchBnLrpFEXMFakhZ30Zk6NDO7HFuK7yzXXz4N1pqzPbIvIJS5i9Uh5lGI97W1INH-Bn-Ex/s1600/the-vampire-diaries-1b.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihlj2y7NFiIBzYH3RbA-fLNrU4FmaBmARXwxJ0NKUvzEyeMYctxh8nJOeWMCx5X1A8KqUT3HchBnLrpFEXMFakhZ30Zk6NDO7HFuK7yzXXz4N1pqzPbIvIJS5i9Uh5lGI97W1INH-Bn-Ex/s320/the-vampire-diaries-1b.jpg" width="320" /></a></div><b>Dat fiind ca fic-ul "Viata merita traita" se apropie cu pasi repezi de sfarsit, am decis sa incep un nou fic. De data aceasta, personajele vor fi cele creeate de Lisa Jane Smith. Ficul va continua primul sezon al serialului. De aici nu lipsesc tradarea, iubirea, ura si jocurile mortale. Fara reguli! Fic-ul se numeste I Will Survive. Primul capitol il puteti gasi <a href="http://aidasophie.wordpress.com/chapter-1/">aici</a></b>Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-72655303846005112372010-08-24T03:35:00.000-07:002010-08-25T06:36:58.839-07:00Capitolul 13: Ultima minciuna<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwIFqegwBeXr9bm5BES0SfKw71X9-pjpss5o_8N56R4py4mnKq77o2APDEp_B951ZxgC_8wAd6iwCYuAIxbILjyUv0bAfSEY1q3IxFRBmjz1_nLmlQlMH0Mli0oQ3hG01Da7HrHsaMAu4R/s1600/Blood_Roses.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="271" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwIFqegwBeXr9bm5BES0SfKw71X9-pjpss5o_8N56R4py4mnKq77o2APDEp_B951ZxgC_8wAd6iwCYuAIxbILjyUv0bAfSEY1q3IxFRBmjz1_nLmlQlMH0Mli0oQ3hG01Da7HrHsaMAu4R/s320/Blood_Roses.jpg" width="320" /></a></div><br />
<div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Capitolul 13: Ultima minciuna</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Edward POV:</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Sora mea si iubitul ei erau mai ciudati decat de obicei cand erau in preajma mea si, din cate am citit in gandurile celorlalti, de ieri se purtau ciudat si cand nu eram eu prin preajma. Jazz, in preajma mea, traducea cu indarjire opere de Shakespeare in latina si greaca, iar Alice s-a pus pe invatat japoneza! Amandoi ma ignorau complet, ceea ce, in fapt, nu era cine stie ce nautate, dar parusera foarte nerabdatori si, uneori o surprindeam pe sora mea privind-o cu un suras sadic pe Cynthia. Nu-mi puteam da seama de intentiile ei, totusi, stiam ca nu i-ar face rau deoarece Esme si Carlisle i-au interzis, iar ea ii iubeste prea mult pentru a-I rani sau a le nesocoti intr-atat cuvantul intreatat incat ucida. M-am strambat. Dintre toti, doar eu o facusem, eu fusesem singurul care ii dezamagise vreodata cu adevarat. Eu plecasem de capul meu si ma transformasem intr-un criminal, eu o paresisem pe Bella, care era pentru ei ca o fiica, o facusem sa sufere, o inselasem, ii luasem tot. Din cauza mea, atat ea cat si Alice erau sa moara de mana Volturilor. Imi era scarba de mine.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Acum eram din nou in poiana, din nou singur, fara influenta ciudata a Cynthiei. Mai fusesem aici o singura data in tot acesti ani dar acum am venit cu totii in Forks cu gandul de a ne “stabili”. Totusi, asta nu era ceva care sa ma faca sa ma simt bine in mod special, ba din contra, rascolea amintiri de o frumusete dureroasa care-mi spuneau atat de clar ca pierdusem totul, ca nu aveam sa mai fiu niciodata la fel de fericit si ca aruncasem totul la gunoi ca un tampit. Nu o meritasem niciodata iar acum nu o mai aveam. Si deandata ce ma voi intoarce, voi uita oricum.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">As fi putut sa ma intorc chiar acum. Stiu ca Cynty e acolo, enervand pe toata lumea, purtandu-se absolute inacceptabil, stiu ca fiind in preajma ei ma voi simti mai bine dar in momentul acesta inca nu pot. Poate ca sunt masochist dar, in adancul meu, simt ca e o minciuna si, intr-un fel, oricum, de cand am ajuns in orasul asta, nici macar ea nu mai are efect. Nepasarea totala pur si simplu nu mai vrea sa apara. In mod inexplicabil, desi inca ii ignor in mare parte pe ceilalti, undeva, adanc ascuns in mine, simt, simt dorul si durerea si neputinta rozandu-ma.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Am intors capul si un nou suspin imi aluneca printer buze. Intinsa langa mine, stand intr-un cot si privindu-ma prin cea mai frumoasa perechie de ochi caprui pe care am intalnit-o vreodata, statea Bella, zambindu-mi cu dragoste. Am intins o mana spre ea, cu gandul de a-I atinge inca o data pielea fina, catifelata…parul matasos…dar a disparut, ca de fiecare data. O vedeam, o simteam langa mine dar ea nu era aici, si singurul vinovat eram eu.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Nemaisupartand, m-am ridicat si m-am indreptat sprea casa. Daca as mai stat inca putin probabil ca as fi pornit in cautarea ei si nu-mi puteam permite una ca asta. Nu aveam dreptul sa-I fac ei asa ceva, sa o fac sa sufere din nou. Nu meritam ca ea sa ma priveasca macar.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Pana sa-mi dau seama, eram déjà in curtea din spate. Aveam de gand sa sar pe geamul care dadea in camera mea dar m-am oprit in ultima clipa. Erau mirosuri noi in jur. Aveam oaspeti si erau categoric vampiri. Am cautat in jur mintile celor prezenti. Poate ca plecasera déjà. </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Nu erau decat sapte minti pe care le puteam detecta, cele ale familiei mile si a Cynthiei. M-am oprit la Emmett si am ascultat cu atentie, uitandu-ma in acelasi timp si la imaginile pe care creerul lui le percepea.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Se gandea la Bella si o vedea. Dar nu era asa cum ma obisnuisem, umana. Ea era ca in gandurile lui Alice. Si era aici.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Socul m-a paralizat pentru o clipa, impiedicandu-ma sa gandesc corect. Nu puteam credeasta asa ca m-am decis sa ma uit si la Carlisle. Daca cumva fratii mei faceau vreun fel de gluma proasta eram sigur ca nu ar fi participat si el.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Spre deosebire de Emmett, care se gandea la faptul ca Bella este aici si care era prea ocupat sa fie fericit ca s-ar putea sa-si fi recuperate surioara, tatal meu avea o priveliste de ansamblu care nu m-a incantat in mod deosebit. Am alergat pana in fata si, pentru o clipa, toti si-au indreptat atentia asupra mea.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Bella se afla in fata, alaturi de Marcus din Volterra. Nici unul dintre ei nu zambea. Ea, calma, rece, parea neinduplecata, exact cum o vazusem in tot acest timp in viziunile surorii mele. Imi sustinu privirea pentru o singura clipa in care am putut vedea atat de clar durerea, suferinta pe care i-o provocasem, si furia, o furie necrutatoare. Si totusi, ochii eu erau precum topazul, ca aurul topit si, desi nu mai erau de acelasi ciocolatiu caprui ca pe vremuri, ei nu isi pierdusera niciun pic din adancimea in care ma pierdeam atat de des candva…</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Se uita o clipa si la Cynthia, ce se afla undeva in stanga mea, iar expresia chipului ei se schimba intr-una de mila, dar totul dura doar o clipa, caci apoi chipul ei redeveni impasibil, de marmura, o sculptura a unei zeite, pe chipul careia nu se putea citi nimic, iar ochii-I devenira la fel de impasibili ca si restul fetei. Parul ei de mahon ii cadea in valuri pe umeri, atarnandu-I greu pana la solduri, contrastand perfect cu pielea ei, acum mai palida ca oricand. O pelerine alba ii infasura corpul, ascunzandu-I mainile, iar gluga fiindu-I cazuta pe spate, fiind parca ascunsa de parul ei. Buzele ei rosii erau curbate intr-un zambet de gheata, ce nu prevestea nimic bun, dar care, cu toate astea, era atat de irezistibil...Muream sa o ating din nou, sa o tin in brate, sa o sarut…aveam nevoie de ea si nu o mai puteam avea, iar asta doar din vina mea. Nu puteam intelege cum de se intamplase asta, cum putusem sa fac ceea ce facuse. Simteam inca un fel de atractie venind dinspre Cynthia dar era mult mai slaba si am vazut un zambet batjocoritor intinzande-se pe chipul lui Jazz, in timp ce tot ceea ce simteam cum ceea ce venea dinspre blonda se evapora. </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Si atunci i-am auzit gandurile pentru prima data cu adevarat. Le citisem de mai multe ori pana acum dar niciodata nu le intelesesem cu adevarat, fusese ca si cum auzeam cuvintele, propozitiile si frazele dar nu le intelegeam, de parca vorbea vreo limba straina mie. Si niciodata nu sesizasem asta, nu contuse. Dar acum le auzeam clar, si le indelegeam. Poseda o putere asemanatoare cu a lui Jazz, exact cum imi spusesera, el si sora mea. Ea ma folosise pe mine, asa cum folosise sip e multi altii. Ultima ei escapade fusese in Italia, atunci cand fusesem in vacanta, si tinta ei fusese…Marcus. O durere imensa mi-a cuprins corpul si inima, facandu-ma sa-mi doresc sa dispar, sa mor, orice, oricum, doar sa se termine odata, sau sa mi-o de ape ea inapoi, sa mai am o a doua sansa…</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Cu greu, mi-am dezlipit privirea de la ea si ma-m intors spre Marcus. El avea ochii de un rosu aprins, sangeriu, in care puteam deslusi limpede ura si dorinta de razbunare, alimentate de o durere profunda. Nu-l mai vazusem niciodata intr-o asemenea stare, dar ii stiam povestea si, chiar daca nu-I puteam citi gandurile, din nu stiu ce motiv straniu, puteam intelege ceea ce simtea in aceste clipe. Didimey era moarta de mai bine de o mie de ani dar el o iubise si inca o iubea iar acum se simtea vinovat pentru ca ii tradase amintirea. Si eu m-as fi simtit la fel, ma simteam la fel. Chiar daca Bella traia, eu o abandonasem, o tradasem, chiar dupa ce ea imi spusese mie da. Voia sa se razbune si il intelegeam pentru ca, intr-un fel si eu vroiam, dar nu eram in statre, nu aveam puterea de a facea asta. De fapt, nu ma simteam in stare sa fac nimic.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">M-am uitat la ceilalti. In dreapta Bellei se afla o fat ape care nu o mai vazusem pana acum, nici eu, nici altcineva, din cei sapte carora le puteam citi gandurile. Dar Alice stia cine e. Era o fata care o insotea pe Bella. Se pare ca se dadeau surori, si urma sa devina perechea lui Alec, daca nu devenise déjà, pentru ca din cate vedeam el o tinea de mana. Amandoi o priveau incruntati pe Cynthia, dar fata si-a intors privirea spre noi, ceilalti, dupa ce a stutiat-o cu atentie o clipa. S-a uitat la toti, parca identificandu-ne si, cand a ajuns la mine, a stat o lipa, m-a masurat din cap pana in picioare, apoi mi-a aruncat o privire identical cu cea pe care Alice mi-o dedica de ani de zile. Mi-am dat imediat seama ca stia trecutul Bellei. Nu exista niciun alt motiv pentru care ea sa ma priveasca astfel, dat fiind ca nici macar nu ne mai intalnisem. Ea purta o mantie neagra, exact ca Alec, Demetri si Felix. Ultimi doi se aflau in stanga lui Marcus. Demetri parea doar interest si usor amuzat, in timp ce Felix era clar nerabdator si ii arunca priviri urate Bellei, ceea ce ma enervate imediat. Am simtit un val de calm lovindu-ma si l-am vazut pe Jaspar zambindu-mi cu adevarat penutru prima oara de cincizeci si sase de ani. Am incercat sa-I raspund la fel dare ram mult prea distrus pentru a iesi mai mult de o grimasa. Dar fata bruneta mi-a distras atentia cand si-a pus o mana pe umarul Bellei. S-au privit in ochi o clipa iar apoi Bella a tridicat din umeri. Fata a dat din cap, a zambit incurajator si si-a retras mana.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Buna ziua, Carlisle, rasuna vocea lui Marcus, mai puternica decat o am auzit-o eu vreodata si, din cate am citit in mintea lui Carlisle, nici el nu il mai auzise vorbind asa inainte, iar el il cunostea mult mai bine decat mine. pe chipul Bellei a aparut o expresie ironica si a soptit ceva indeajuns de incet incat noi sa nu putem auzi dar fata a chicotit in timp ce Alec doar a zambit si a dat din cap, parand si el foarte amuzat. De fapt chiar si pe Marcus l-am surprins schitand un zambet slab, dar care a disparut imediat. Demetri si-a dat ochii peste cap, dar fiind evident ca se lupta sa isi ascunda zambetul. Singurul care paru chiar deranjat fu Felix care, ii arunca o alta privire urata si sopti ceva pentru care primi priviri urate de la tot grupul, cu exceptia lui Marcus care doar ridica o spranceana la el, iar acesta isi lasa privirea in jos, parand chiar mai furios, dar necomentand nimic la cel anticul din Volterra, stiind mai mult ca sigur ca asta i-ar putea oferi un bilet dus catre o moarte lunga si dureroasa. </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Ignorand cu totul schimbul lor de replici, tatal meu a zambit si l-a salutat inapoi.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Ei bine, se auzi vocea ca de clopotei a Belei, care-mi trimise fiori in tot corpul, sa trecem direct la subiect, dat fiind ca déjà incepe sa ma calce pe nervi locul asta, fara suparare, adauga la sfarsit privindu-I pe toti cu exceptia mea. Acum ar trebui sa ma aflu intr-un spital, operand pacienti care sunt pe moarte, nu dadacind un copil rasfatat care nu are nici cea mai mica idea cand este bine pentru ea sa se opreasca. Ironia era clara in vocea ei, odata cu o nota de dezgust si ura.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Vezi cum vorbesti, copilito, riposta vocea ipocritei aceleia. Cine te crezi tu, ha?</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">La auzul cuvintelor ei si tonului cu care ea ii vorbise, nu mi-am putut opri un marait sa-mi paraseasca buzele. Ea era vinovata pentru ca Bella nu va mai fi niciodata a mea. </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">S-a uitat la mine parand socata, apoi am simtit cum peste sentimentele mele se alatura unele necunoscute. Fu randul lui Jasper sa scoata un suierat amenintator si am simtit puterea lui alternand cu a ei, intr-un fel de duel ciutat, a carui camp de lupta eram eu.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Isabella, scumpo, ajuta-l pe baiatul lui Carlisle, intr-un fel, oricum, nu a fost cu adevarat vina lui, si nu merita sa treaca prin asa ceva, chiar daca stiu ca ai suferit.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Cum vrei, frate- rasuna din nou vocea ei, de data aceasta fiind, desi la fel de frumoasa, ascutita ca un pumnal- dar cred ca stii destul de bine ca mie nu-mi pasa catusi de putin in acest moment de cine este vinovat si cine nu. </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">O clipa mai tarziu nu am mai simtit deloc apasarea puterii Cynthiei, ci doar calmul emanate de Jazz. Apoi am inceput sa aud gandurile celorlalti vampiri, cu exceptia Bellei. Pe fata o cheama Elisameth, toti ii zic Elle. Ecesta a fost primul lucru pe care l-am aflat din capul lui Alec. El venise aici fara Jane deoarece ea era intr-o alta misiune, iar el trebuia sa aiba grija, in principal de siguranta lui Marcus, desi era sigur ca, cu Bella si acum cu Elle prin preajma, era sigur ca el nu prea va avea ce face. Elisabeth se gandea la cat de mult o ura pe “tarfa aia blonda” si la cat de mult isi dorea sa ma izbeasca de fiecare obstacol solid de pe o raza de un kilometru, ca apoi sa-mi mai rupa si vreo cateva oase, asa, pe post de cadou de “bun gasit”. Am ridicat din umeri nepasator. Putea sa ma si ucida, tot nu mi-ar fi pasat, desi trebuie sa recunosc ca puterea ei era impresionanta. Marcus era nerabdator sa o faca sa sufere, era multumit sa o aiba pe Bella prin preajma pe post de “scut psihic si instrument de tortura” (ceea ce m-a surprins) si era enervat ca nu putea profita si si de darul lui Jane. I se parea o idée buna sa-l aiba pe Alic cu el, in caz ca vreunul dintre noi opunea vreo rezistenta in privinta “sentintei” Cynthiei. Demetri era nerabdator sa termine si nu prea putea crede ca o singura femeie putuse sa faca atatea “stricaciuni”, desi, isi spunea ei, cunoscandu-le pe Jane si Bella, nu ar mai trebui sa fie surprins. (Alta chiestie care m-a surprns: a bagat-o pe Bella in aceeasi oala cu Jane, asa ceva era inimaginabil!) Felix se gandea ca o ura pe Bella si ca o ura si pe noua prietena a Bellei, care-l facuse de ras cand isi demonstrase puterea (amuzanta scena, apropo) si se intreba de ce naiba sa nu ne omoare pe toti chiar acum. Isi spunea ca, daca ar fi fost el la conducere si nu Bella si Marcus, acum misiunea asta era de mult terminate (si noi la fel). Si, bineanteles, ii era prea frica sa le spuna asta.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Asa, continua Marcus, acum, ca am rezolvat asta, am venit aici pentru ca Cynthia, care a fost data adara din garda in urma unei incalcari a legii, a repetet acea gresala, a vanat pe teritoriul nostru. Acestea fiind spuse, este condamnata. Daca se opune cineva acestei sentinte, va fi considerat o amenintare si va fi executat o data cu ea.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Trebuie sa recunosc ca era un pretext bun desi, dupa cum am aflat din mintea lui, ea nu facuse asta, si totusi, cadavrul exista, asa ca ea nu avea cum sa se apere, decat daca eu spuneam ceva si acum in mod sigur nu aveam de gand sa fac pe bunul samaritean.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Ea incerca se apere, dar nu apuca sa spuna mai mult de o propozitie caci, dupa un schimb de pribiri intre Marcus si Bella, aceasta din urma aparu in fata blondei si, inainte sa reactioneze, Bella ii pusese mainile de-o parte si de alta a fetei ei iar ea a tipat. Parea sa sufere, in timp ce ochii caprui ai Bellei o priveau necrutator. Nu a fost nevoie decat de o clupa ca Cynthy sa cada pa pamand zvarcolintuse si incercand sa scape, disperata, in chinuri. Ma implora in gand sa opresc asta, dar nu m-am clintit. Il implora pe Marcus sa o crute, dar acesta o privea cu un ranjet sadic, satisfacut. Dupa circa un minut, vocea Bellei s-a facut auzita:</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Incerc cu adevarat sa iti ocolesc amintirile, dar ceea ce vad este de neignorat. Ma dezgusti si nu sa traiesti. Mi-a ajuns fluxul de imformatii pe care mi l-ai dat pana peste cap. E timpul sa punem o data si pentru totdeauna capat vietii tale de nimic! Si, cu aceasta ii rupse capul. Se dadu in napoi si Marcus continua ceea ce ea a inceput, in timp ce Demetri o tinea, astfel incat sa nu se zbata prea tare. </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Toti cei din echipa care nu mai aveau treaba pareau plictisiti, chiar si Elisabeth care se gandea ca ar fi crezut ca, sa vada pe cineva decapitat, rupt in bucati si apoi ars o va marca pe viata si care, acum, descoperea ca, dat fiind ceea ce stia despre ea, nu prea o facea sa se simta in niciun fel, poate doar umpic trista ca nu i-a zis si ea cateva inainte, si fericita ca se stinsese din viata, pentru ca, in opinia ei (si a mea), dupa ceea ce ii facuse Bellei, si-o merita cu varf si indesat. Singurul nemultumit era Felix care ar fi vrut sa faca el toata treaba si nu-I convenea ca a fost pus sa bata atata drum degeaba. Mi-am amintit ca niciodata nu il considerasem prea intelligent.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Familia mea avea un amalgram de sentimente cu mult mai colorat. Alice era fericita si mi-am dat seama ca asta era ceea ce ascunsese de toti zilele astea si la fel si Jaspar, desi el era mai mult ferici pentru ca Alice era fericita. Rose avea un rambet imens pe fata, gandindu-se ca “Bella ii daduse ce merita blondei aleia siliconate” in timp ce Emm se gandea daca ar putea sa se duca sa-si imbratiseze micuta sora de mult pierduta sau daca nu cumva asta i-ar infuria pe ceilalti membrii ai echipei volturrilor. Esme era trista ca o viata se stinsese, si era usor marcata de faptul ca fiica ei luase parte la asta, si nu stia cum sa se simta in legatura cu faptul ca eu nu mai eram controlat de Cynthia, pentru ca ar fi fost fericita daca eu nu as fi parut atat de trist. Tatal meu revedea in minte ceea ce facuse Bella si ceea ce zisese ea la sfarsit, incercand sa-si dea seama ce fel de putere avea si se intreba daca acum ea va continua ca faca parte din garda volturrilor. Observase ca ochii ei erau ca ai nostril si se gandea ca poate o sa ramana cu noi. Si mai observase si inelul pe care eu il dadusem Bellei atunci cand o cerusem in casatorie, ceea ce eu nu observasem. Asta mi-a dat speranta ca poate in ca ma iubeste si o sa-mi mai dea o sansa, desi stiam ca nu aveam nicio sansa ca asta sa se intample.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Am simtit o picatura aterizand pe umarul meu, apoi inca una si inca una. Cateva clipa mai tarziu, ploua torential. </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Cat de ironic, am auzit vocea Bellei si cand m-am uitat la ea, privea cerul. Era atat de frumoasa, desi nu intelegeam ce vrea sa spuna eram fascinate si indurerat de-o potriva.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Ce-i? o intreba Elisabeth, moment in care ea isi lua ochii de la cer si o privi pe fata in ochi, apoi spuse, sambint intr-un fel ciudat:</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Ultima dorinte a Cynthiei a fost ca, dupa ce va muri, peste cenusa ei sa ploua.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Toti am privit-o o clipa, apoi rose a ridicat din umeri.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Suntem in Forks, pentru numele lui Dumnezeu, as fi fost chiar surprinsa sa nu ploua, spuse ea in timp ce-l lua de man ape Emmett. Unii au ridicat din umeri nepasatori, altii doar au dat din cap.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Ei bine, acum ca ati terminat, a inceput mama mea, incercand sa para cat se poate de amabila, de parca nimic nu s-ar fi intamplat, desi imi dadeam seama ca era destul de tulburata, ati dori sa intrati, pana se opreste ploaia?</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Bella a dat sa deschida gura, si eram sigur ca pentru a refuza, dar Marcus fu mai rapid si accepta, spunand, intr-un fel foarte de moda veche, ca ar fi onorati. Au intrat iar singurele care si0au dat jos pelerinele au fost Bella si prietena ei. Bella purta o pereche de pantaloni scurti (fiarte scurti), negri si un tricou stramt, in dungi, alb cu negru, foarte decoltat, iar in picioare avea o pereche de sandale, tot negre, cu toc foarte inalt. Arata incredibil, asta e tot ce puteam spune. Prietena ei purata o pereche de blugi foarte strimti, cu talie joasa si un tricou mulat, portocaliu-oranj, cu cativa nasturasi care-I permiteau sa lase la vedere cat voia, iar ea alesese sa lase un decolteu adanc. Avea parul prins intr-o coada de cal, lasand doua suvite sa-I incadreze fata. Si ea era draguta, dar nu se combara cu Bella, sau nu in ochii mei caci, in mod cert, Alec era impresionat.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Au stat vreo jumatate de ore, timp in care Alice pur si simplu nu se mai despartea de Bella si in care s-au mai schimbat cateva vorbe, apoi ploaia aproape ca inceta asa ca au decis sa plece. Alice si Esme o rugara pe Bella sa mai stea macar umpic, dar acesta le refuza politicos si nu am putut sa nu observ ca nu se implicase cuadevarat in nicio conversatie. Desigur, raspunsese la intrebari, dar nu ca pe vremuri. Jasper simtea dinspre ea valuri de incordare si durere si incerca, fara cine stie ce rezultate, sa o calmeze. Cu mine nu vorbise deloc.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Ea fu ultima care iesi si, dup ace isi puse pelerine alba, ii imbratisa pe toti, chiar sip e Rose, care ii raspunse, umpic surprinsa. Eu eram ultimul si desi speram sa ma trateza la fel, eram sigur ca nu o va face. Ma asteptam sa ma ignore total, asa cum facuse si pana acum dar, cand termia cu restul s-a apromiat si de mine, insa nu m-a strans in brate, ci doar m-a privit.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Bella… am soptit cu durere. Am dat sa ii spun ca imi pare rau, ca as face orice sa ma ierte, sa ma primeasca inapoi, dar ea mi-a pus un deget pe buze iar eu pur si simplu m-am pierdut. A lasat apoi mana sa cada sub mandie si a scos-o pe cealalta, lasand sa cada ceva circular in buzunarul bligilor mei. Inelul. O durere sfasietoare m-a cuprins. Si-a pus mana pe care pana atunci se odihnise acel inel de logodna pe fata mea si o mangaie usor.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-In momentul acesta, a soptit ea, iar in vocea ei am simtit durerea, se duce dracului si ultima ta minciuna. Ma privi in ochi si ceea ce am vazut m-a infiorat:o durere nespusa, dar si o hotarare de nechintit. Nu vreau sa aud scuzele tale, pentru ca habar nu ai pentru ce-mi ceri sa te iert, habar nu ai cum a fost viata mea in toti acesti ani. Si m-am saturat de promisiuni desarte. Mi-a ajuns. Nu vreau sa mai aud niciun cuvand in plus pentru ca, atunci cand am atins-o pe <i>iubita ta</i>, si accentua cuvintele, am vazut tot ceea ce era de vazut. M-ai inselat si m-ai mintit, iar acum, eu nu sunt dispusa sa te iert.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Simteam ca ma rup in bucati, ca ma prabusesc si ca pur si simplu viata nu mai are sens, ca nu mai merita traita. Stiam ca are dreptate, stiam ca merit asta dar chiar stiind, nu ma facea decat sa ma simt si mai groaznic. Mana mea s-a intins dupa ea fara sa-mi dau seama si i-a atins umarul. Ea s-a oprit, dar nu s-a intors.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Dar vei putea sa ma ierti candva? am intrebat-o intr-o soapta disperata. Mi-a aruncat o privire cu coada ochiului dar a ramas tacuta pentru cateva secunde care mie mi-au parut o eternitate.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Poate, zise intr-un final, dar nu acum. Si nu in viitorul apropiat. </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Si cu asta aluneca de sub mana mea si iesi pe usa. Nu m-am clintit. Incepu sa alerge impreuna cu ceilalti spre padure si, in cateva clipe se pierdura in desisul ei.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">___________________</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Deci, de data aceasta am venit cu mult mai repede cu cap urmator. Sper sa va placa si va rog sa comentati. Nu mai e mult si termin acest fic(epilog si, probabil inca un capitol).</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Imi cer scuze pentru eventoalele greseli! </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Astept parerile voastre!Kisses:*:*:*</div>Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-10323259743912338452010-08-06T03:58:00.000-07:002010-08-06T03:58:38.809-07:00Capitolul 12: Misiune<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYdvhCpuoMVB7XoVae8uXLCjzCUIdqCyl1nAJJp8mN8pke-cQPTNeh4qS92esbQAEXS2GyuvjLACKECAeDxLWQo6Uls04ZwidNMWW-10ljJO9a6NSi2K7Z0M8k2blRZU8VfhZ-3s9IehjJ/s1600/background.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYdvhCpuoMVB7XoVae8uXLCjzCUIdqCyl1nAJJp8mN8pke-cQPTNeh4qS92esbQAEXS2GyuvjLACKECAeDxLWQo6Uls04ZwidNMWW-10ljJO9a6NSi2K7Z0M8k2blRZU8VfhZ-3s9IehjJ/s320/background.png" width="320" /></a></div><br />
Capitolul 12: Misiune<br />
Alice POV: <br />
Ei bine, idiotu` de Edward tocmai s-a intors din “vacanta” lui impreuna cu tarfa aia. Nu pot sa cred ca e atat de prost. Ceea ce a facut ea cand au fost pe plajele din Italia nu a fost catusi de putin sa stea la soare sau sa inoate ( bine, le-a facut si p-astea dar ma rog, nu asta-i idea), nu, ea s-a dus si s-a jucat cu mintea lui Marcus, iar apoi a plecat. Iar Edward care, dupa cum am spus, este un prost, a crezut cand ea i-a spus ca sa intalnit cu niste nomazi, vechi prieteni. Si cand te candesti ca mai e si telepat!<br />
Ne-am decis sa ne intoarcem definitive (urmatorii patru ani, sa zicem) in Forks. Edwatd a mai trecut odata p-aici, a stat cateva zile, si-a plans de mila si s-a intors. Mi-am dat ochii peste cap, am oftat si m-am oprit din alergat. Jasper s-a oprit in langa mine, un minut mai tarziu.<br />
-Hei! a zis si mi-a zambit. Nautati?<br />
Am dat sa-i raspund dar n-am mai apucat. O alta viziune imi aparu atunci in minte. Ochii mi s-au marit pentru o clipa, apoi pe fata mi se intinse un zambet rece, de o satisfactie morbida. I-am povestit lui Jasper ce am vazut, apoi am plecat impreuna inapoi spre casa. De cat timp astept sa se intample asta?<br />
<br />
Bella POV:<br />
Limuzina ne-a dus, pe mine si pe Elle pana la una dintre intrarile fortaretei subterane din Volterra. Acolo ne astepta Alec. Ne-am imbratisat usor, am schimbat cateva replici amicable, i-am prezentat-o pe Elisabeth (care apropo, se holba la el ca tampita) si am intrat, urmata de cei doi care inca se priveau. Aveam un presentiment in legatura cu asta si am zambit. Asta va fi interesant. <br />
Am intrat in sala tronului si m-am inclinat in fata celor trei conducatori. Am aruncat o privire in jur si intr-o clipa mi-am putut da seama ca ceva nu era in regula deloc dar m-am decis sa-i las pe ei sa imi zica. Le-am prezentat-o pe colega mea care statea langa Alec, iar cand Marcus s-a uitat in directia lor am putut vedea cum surpriza i se intiparea pentru o secunda pe chip, apoi ii intinse mana lui Aro, care i-o atinse o clipa. I-a soptit si lui Caius ceea ce am banuit a fi raportul despre ceea ce vazuse Marcus. Caius si-a dat exasperat ochii peste cap.<br />
Cei trei au salutat-o, in stilul lor caracteristic: Aro cu un entuziasm neepuizat, Caius cu un usor dispret dezinteresat, iar Marcus plictisit. Apoi, acesta din urma se ridica, ceea ce era neasteptat, si veni la mine dandu-mi mana. I-am prins-o surprinsa si i-am strans-o. Oare voia sa…?<br />
-Fa-o! a spus calm. Vreau sa vezi.<br />
-O sa doara, Marcus, am spus in chip de avertisment si mi-am lasat ce-a de-a doua capacitate sa ii fure o parte din puterea si fiinta lui. Am facut-o totusi bland, nevrand sa-l ranesc, insa l-am auzit gemand. Am dat sa-i dau drumul dar m-a strans mai tare. Simteam cum ma umplu de energia si viata lui, de amintirile si sentimentele care-l bantuiau. M-am crispat usor si am inceput sa ma uit mai atent la ceea ce vedeam, la viata lui. <br />
Didimey. Fericire si iubirea, speranta si dorul nesfarsit pe care le simtea doar pentru ea. Amintiri din alte timpuri imi invadara minte, baluri urmate de nopti nesfarsite, de neuitat, care parura sa dureze totusi doar o clipa; zile in care se plimbau impreuna pe plaja unei insule pustii. O nunta. Nunta lor. Planuri si vise. Dorinta de a parasi Volterra si apoi vestea mortii ei. Durerea care a urmat m-a cutremurat si m-a facut sa ma interb cum rezistase, cum inca rezista. <br />
Au urmat ani despre care aproape ca nu-si dadea seama c-au trecut, am sarit peste toati fara ca macar sa ma obosesc sa privesc. Trecusera doar cateva secunde dar era déjà prea mult. El suferea cumplit din cauza atingerii mele, trebuia sa ma grabesc, si nu doar pentru el, ci pentru mine. Nu voiam atitudinea lui, sentimentelele lui, viata lui.<br />
Dar m-am oprit la ceva ce mi-a atras atentia. Se intampla cam acum o luna cred. Era el si… Cynthia. Am inchis ochii desi déjà nu mai vedeam sala tronului si decoratiunile superbe, in stil renascentist. Totusi l-am auzit gemand de durerea pe care i-o provoca simpla mea atingere. S-a clatinat si a cazut in genunchi. M-am lasat si eu sa cad, dasi nu era cu adevarat nevoie.<br />
O noapte petrecuta cu ea. Mai multe. Didimey aproape ca disparuse din gandurile sale atunci cand blonda aparuse. Nu era mereu si, atunci cand lipsea, Mey se intorcea si imi dadeam seama ca Marcus pur si simplu nu-si dadea seama de ce facea ceea ce facea. Si regreata. Se ura pe sine si se invinovatea. Dar toate aste se duceau cand Cynty se intorcea.<br />
Am tresarit. Mirosul pe care ea il aducea cu sine in amintirile lui Marcus era inconfundabil. Mirosea exact ca inelul meu. Edward. Ea fusese cu amandoi. Lui marcus ii spusese ca calatorea cu un amic. El nu Comentase. Nu simtise numic in legatura ca asta. Evident, ea il controlase. Apoi, o luna mai tarziu, please. Furia si durerea si dorinta de razbunare umplusera pana la refuz intreaga lui fiinta. M-am cutremurat. Fusese destul.<br />
Mi-am retras mana si am deschis ochii. In jurul meu , fire caudate legau vampirii intre ei cu intensitati diferite in functie de rlatiile pe care le aveau. Am clipit. Erau prea multe. M-am concentrate sa le fac sa dispara. Am incercat sa arunc surplusul de poutere pe care el mi-l daduse. <br />
L-am vazut ridicandu-se si i-am urmat exemplul. A fost o clipa de tacere marmantala. Toti cei care erau de fata se uitau curiosi si asteptau. Creerul meu refuza practice sa accepte ceea ce tocmai vazuse in mintea lui. Dar nu luasem doar amintiri. M-am incruntat. Era si o parte din personalitatea si sentimentele lui si trebuia sa scap de ele. Oh, Doamne. Cat de mult luasem de fapt? Nu cred ca a fost mai mult de un minut. Ei, asta insemna cam o ora pana sa revin complet la personalitatea mea.<br />
-Deci, sa inteleg ca aveti degand sa o pedepsiti, asa-i? am intrebat calma si calculate, straduindu-ma sa arunc personalitatea lui Marcus cat mai departe. Nu ca era prea complicat, am avut parte de personalitati cu mult mai puternice cu care sa ma lupt, cum ar fi cea a lui Aro. <br />
-Nu este prima data cand incalca regulile, dar in mod cert, acum este cel mai grav, se auzi vocea calma a lui Aro. Ma tem ca nu putem ierta asemenea abateri.<br />
M-am luptat sa nu-mi dau exasperata ochii peste cap. Nu era o crima capitala ceea ce facuse ea, desi in mod cert nu ma deranja ca aveau de gand sa o omoare. Totusi, puteau in mod cert sa-I dea foc si fara sa ma cheme pe mine tocmai din Insula Ellesmere pana aici.<br />
-Ne gandeam ca, dat fiind ca puterile ei nu te afecteaza, sa te duci impreuna cu Marcus, Demetri, Felix si Alec, dupa ea si, daca vrei, sa ajuti la moartea ei, a continuat el.<br />
O, de le era frica sa se duca dupa tarfa. Si aveau nevoie de multa putere pentru a-l proteja pe Marcus. El isi dorea sa intreprinda razbunarea cu propriile maine, imi amintesc ca vazusem asta in mintea lui. Si il trimiteau pe un incompetent ca Felix in echipa, fara nicio putere speciala sau creer in aceasta misiune, dar o lasau pe sora lui Alec pe dinafara?<br />
M-am uitat in jur pentru prima data cu atentie, sa vad cine erau spectatorii. Renata statea in spatele lui Aro, ca o umbra, cu mantia neagra acoperind-o intr-u totul, cu gluga trasa peste fata. In dreapta, destul de aproape de tronul lui Caius (saracuta) statea Chelsea. In stanga, sprijuniti de perete, destul de aproape de mine stateau Alec si Elly. Am tras cu ochiul in spatele meu. La o distant respectapila stateau Dimitri si Felix. Nici urma de Jane. Asta era destul de ciudat, in general, cand veneau musafiri ea se afla aici. Desigur, se putea sa plece la vanatoare cu Heidi, sau in vreo misiune dar ma asteptam sa o foloseasca pe post de aparat de tortura portabil. I-am intrebat unde e, iar caiu mi-a raspuns intro doara ca e undeva in Alpi, cu Rian, intr-o misiune.<br />
M-am strambat mental. Rian era un vampir batran, posac si foarte… inventiv. Ma intreb ce a facut respectivul vampir de merita o asemenea moarte prin tortura. Nu, de fapt, chiar nu vreau sa stiu.<br />
-Cand ar trebui sa plecam? am intrebat scurt.<br />
-In noaptea asta, imi raspunse Marcus care, intre timp, se asezase pe tronul sau.<br />
Am aprobat scurt din cap si ma pregateam sa-mi iau la revedere cand mi-am dat seama ca nu prea stiam ce sa fac cu Elle. Am privit-o. Ii soptea ceva foarte incet lui Alec. Mi-a ptrins prvirea si mi-a zambit.<br />
-Prietena Isabellei este scut fizic si poseda calitati telechinetice, rasuna vocea brunetului. Cred ca ne-ar fi de ajutor sa o avem cu noi. Niciodata nu este destula protectie, nu-I asa?<br />
-Serios, micuto? rasuna vocea incantata a lui Aro in intreaga camera. Vrei sa-mi faci o-demonstratie, te rog?<br />
-Bineinteles, raspunse si zambi. Cateva secunde mai tarziu Felix levita la vreo cinci metri de pamant, cu o expresie de furie pura intiparita pe chip, zbatandu-se disperat sa scape de efectele puterii ei. Eu i-am zambit sarcastic.<br />
-Minunat! canta entuziasmat Aro. Excepent! <br />
Se ridica de pe scaunul lui si veni langa ea intinzandu-I mana. Ea i-o lua fara ezitare. O clipa mai tarziu ii dadu drumul iar Felix ateriza pe marmura neagra cu o bufnitura surda. Abia mi-am retinut zambetul care ameninta sa mi se intinda pe toata fata.<br />
-Fratilor, ce parere aveti?<br />
Cei doi venire si ei si fiecare apuca cate o mana. Se spatuira timp de un minut si apoi Aro ne anunta ca va veni si ea cu noi. Oftatul exasperat care urma acest anunt, venit din partea lui Caius, ma facu sa inteleg ca el nu o placea pe Elisabeth mai mult de cat ma placea pe mine.<br />
Dupa asta eu si Elly am plecat sa ne pregatim. <i>Misiunea asta va fi de departe cea mai amuzanta pe care am avut-o. Doar fa sa nu ma intalnesc cu ei! </i><br />
<i>_____________________________</i><br />
Ei, dupa inca vreo doua luni (scuze), am venit cu inca un capitol. Sper sa va placa si imi cer scuze pentru eventualele greseli. Va multumesc pentru comentarii si sper sa le lasati in continuare pentru ca acestea imi ridica moralul de fiecare data cand le citesc.:)<br />
Va pup si sper ca aveti o vacanta placuta! Kisses&Hugs!<br />
PS: Scuze pentru lungile mele pauze! Sa nu credeti ca ma las sau ceva de genu...sunt doar greu de motivat :DKittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-81224900250762123242010-06-12T06:55:00.000-07:002010-06-14T05:35:58.017-07:00Capitolul 11: Telefonul<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2X7lxVVDdqSbp0sxYo3TinnRRpliJOmthFRzqus5uIW__FYM2LljdTPYMW-qEh1RdQue78Iu5qh91n0sxAVX_lF_weqaIgkF_AdWKmi-ItkISMJ85M8fRiz-dGpzo__xNzJPmJ2h61j9I/s1600/summer_walk_by_baaddreamz.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2X7lxVVDdqSbp0sxYo3TinnRRpliJOmthFRzqus5uIW__FYM2LljdTPYMW-qEh1RdQue78Iu5qh91n0sxAVX_lF_weqaIgkF_AdWKmi-ItkISMJ85M8fRiz-dGpzo__xNzJPmJ2h61j9I/s320/summer_walk_by_baaddreamz.jpg" /></a></div><br />
Capitolul 11: Telefonul<br />
Bella POV:<br />
Viata mea decurgea normal. Am transformat-o pe Elle acum zece ani si am absolvit facultatea de medicina in insulele Severnia Zemlea. Ea se controloaza destul de bine acum si, cum vrem sa ne mutam din nou, de data asta in insula Ellesmere, cred ca voi renunta la meseria mea de medic si voi intra la liceu impreuna cu ea pentru a ma asigura ca nu isi pierde controlul. Nu vreau sa creada ca nu am incredere in ea. Nu e vorba de asta dar am vazut vampiri mult mai batrani decat ea si, poate, decat mine. E mai bine sa fim precaute.<br />
Axum vreo sapte ani a descoperit ca poseda calitati telechinetice si un fel de scut exterior.Practic, puterile psihice sunt singurele care o afecteaza.<br />
Este o fire vesela si entuziasta si uneori chiar reseste sa ma faca sa zambesc. Uneri.<br />
Azi este treizeci si unu mai. Se implinesc cincizeci si sase de ani de cand i-am dat mana mea, de cand inelul acesta zace pe degetul meu, amintindu-mi neancetat cat de proasta am fost sa cred in el. Am incercat sa ma conving sa-l dau jos, chiar am facut-o, dar oricat de mult as incerca, pur si simplu nu pot. Desi de cate ori il vad simt ca ma prabusesc intr-un abis intr-un abis intunecat in care domnesc durerea si suferinta, iar eu sfarsesc in lanturi de foc pe care suspinele seci si nestapanite care-mi ies din piept le fac mai putenice, eu pur si implu nu ma pot desparti de acest inel, de aceasta ultima promisiune, ultima minciuna.<br />
Am urcat in avion impreuna cu Elisabeth. Ea era putin incordata, mi-am putut da seama de asta dupa pozitia rigida si dupa faptul ca renuntase la veselia ei obisnuita in favoarea unei posturi calme si calculate, caracteristice mai mult mie decat ei. Tostsi inca pastra un zambet plin de entuziasm si nerabdare pe chip.<br />
A observat ca o privesc si a luat o figura intrebatoare. I-am zambit inapoi si am ridicat din umeri, indreptandu-mi atentia spre geam. Era noapte si erau nori. Ploa.<br />
M-am saturat de ploaie, de intuneric si de frig. Mi-e dor de soare, de lumina si si caldura pe care acesta o raspandeste. Vreau sa simt din nou nisipul fin al plajelor si apa sarata, de mare, invaluindu-ma. Mi-e dor de viata mea de dinainte de a-l intalni. Imi vreau parintii inapoi, dar e prea tarziu. Am stiut inca din prima clipa in care l-am intalnit ca va veni o zi in care va trebui sa renunt la vechea mea viata. Dar avea un sens atuncipentru ca el urma sa il inlocuiasca pe toti. Atunci el era viata mea iar pentru a trai trebuia sa accept schimbarea. Imi <i>doream</i> schimbarea si <i>aveam nevoie </i>de ea.<br />
Acum? Acum cuvantul viata nu mai inseamna nimic pentru mine. Eu sunt inghetata, moarta, la propriu si la figurat si nimic nu mai poate schimba asta, nu acum.<br />
Am simtit o mana atingandu-mi umarul si m-am intors ca s-o vad pe Elle zambindu-mi.<br />
-Urmeaza sa aterizam, a spus iar vocea ei a sunat dulce si melodioasa.<br />
-Si? i-am raspuns ridicand o spranceana astfel incat sa fiu mai expresiva, in cazul in care tonul meu ironic nu fusese deajuns.<br />
-Si ni s-a spus sa ne punem centurile.<br />
-Si? am intrebat din nou. Daca acest avion s-ar prabusi in mod subit, cu sau fara centura, chiar daca <i>toti</i> ceilalti pasageri ar muri, noi doua am fi singurele norocaose supravietuitoare, am zambit. Atat de norocoase incat nu ne-am alege nici macar cu o singura zgarietura.<br />
Am vazut-o luptandu-se cu un zambet, dar doar pentru o secunda, apoi expresia ii deveni serioasa si dezaprobatoare.<br />
-Bella! m-a avertizat.<br />
-Ce? am intrebat luand o expresie de ingeras nevinovat.<br />
-Centura. Acum.<br />
Asta a fost tot ceea ce a spus. Am facut un efort considerabil sa nu zambesc la tonul ei autoritar si, cu un oftat martiric si dandu-mi ochii peste cap, am luat centura de siguranta si mi-am pus-o.<br />
-Multumita? am intrebat-o prefacandu-ma imbufnata.<br />
Un zambet i-a luminat toata fata, si-a mai slabit putin stransoarea propriei centuri si mi-a sarit in brate strangandu-ma cu toata forta.<br />
-Dap!<br />
Am simtit inca o usoara turbulenta asa ca s-a pus pe scaunul sau, inca zambind. I-am zambit si eu usor, apoi mi-am intors capul.<br />
Am aterizat, ni s-au verificat actele (suroeile Isabella si Elisabeth Vetra), ne-am luat bagajele, le-am pus in portbagajul masinii si am pornit. Telefonul a inceput sa sune si mi-am activat bluetuth-ul.<br />
-Buna ziua, sora draga! m-a salutat vocea masculina dar melodioasa, pe care o cunosteam atat de bine. Am facut ochii mari. Elle se uita la mine cu semnul intrebarii intiparit clar pe fata ei. I-am facut semn sa-si tina gura si ea a dat din cap in semn de aprobare.<br />
Pe cand ma aflasem in Volterra, cei trei mi se mai adresau cu "sora" sau "<i>sorella</i>" in italiana. Asta ma ridica mult peste ceilalti vampiri. Se considera ca e ca si cum as faceparte din familie cu adevarat deoarece, dupa cate aflasem, in afara Atheorei si a Sulphisiei, sotiile lui Aro si Caius si, cu vreo mie de ani in urma, lui Didimey, sora de sange a lui Aro si nevasta lui Marcus (care a sfarsit intr-un fel care, in mod sigur nu a fost prea placut, si a carei poveste reala nimeni nu o stie in afara de Aro, care a pus-o la cale, si de mine, care am luat-o din mintea lui), nicio alta femeie nu a mai facutnparte din familia propriuzisa.<br />
-<i>Si, Fratellino</i>! Cu ce te pot ajuta? Cum mai merg lucrurile in Volterra?<br />
-Oh, <i>Sorella, </i>eu fac bine, dar am nevoie de tine aici. Trebuie sa vii. Repede!<br />
M-am incruntat. Ce dracu? In unsprezece ani nu mi-a cerut niciodata sa vin. Si chiar daca se presupunea ca eram oarecum membra a familiei, Tot rebuia sa raspund unei chemari din partea lui Aro. Mi-am inabusit un oftat.<br />
-In regula, frate, dar eu nu calaroresc singura.<br />
-Serios? am putut sa aud surpriza in tonul vocii lui. Oh, Isabella, ai gasit insfarsit...<br />
-Nu, Aro! am raspuns cam sec. Este o prietena. O cheama Elisabeth, am spus si am adaugat repede: Si nu, nu o cunosti. E inca un copil, chiar si pe langa mine.<br />
-Ce? Stai, nu-mi spune ca ti-ai pierdut controlul si...<br />
-Nu, Doamne fereste, mai ales acum, ca lucrez intr-un spital! Am cunoscut-o imediat supa ce am plecat, era bolnava, ne-am imprietenit...urma sa moare asa ca am salvat-o. I-am injectat venin pe vena cu o seringa asa ca, in cazul in care iti faceai griji, stai linistit frate, sunt curata!<br />
<i>-Ea a ce?</i> l-am auzit pe Caius maraind in fundal. Mda, ce surpriza! Asculta. <i>Stai, a zis cumva ca lucreaza intr-un <b>spital</b>? E nebuna?</i><br />
<i>-Caius, calmeaza-te, frate. Doar o stii pe Isabella! Nu ar ucide nicoidata un om! </i>Am recunoscut instantaneu vocea calma, usor plictisita si cu o urma detristete melancolica: Marcus. Numai ca, de data asta am putut sa recunosc ceva in plus: furia.<br />
Un lucru pe care l-am invatat de-a lungul anilor despre Marcus era acela ca este aproape imposibil sa-l scoti din starea asta de plictisealo-melancolie si sa mai smulgi cate un zambet. Si nu am cunoscut pe nimeni care sa-l fi infuriat cu adevarat. Iar daca maraia la <i>Caius</i> insemna ca in mod sigur era al naibii de furios. Si de aici deducem ca e ceva grav.<br />
-Isabella, am auzit din nou vocea lui Aro, poti s-o aduci si pe ea. Mi-am dat ochii peste cam. De parca mi-ar fi trecut prin cap sa n-o aduc! -Doar grabeste-te! a adaugat.<br />
-Bine, Aro! Voi ajunge...,m-am gandit o clipa, pe la pranz. Puteti sa-mi aduceti voi o masina cu geamuri fumurii, va rog?<br />
Am putut distinge cu usurinta un oftat care in mod sigur venea de la Caius.<br />
-In regula, sora. Te asteptam. Il vom trimite pe Alec sa te ia. La revedere.<br />
L-am salutat inapoi. Am inchis telefonul si i-am dat drumul pe bancheta din spate, unde se afla si geanta mea neagra.<br />
-Deci aia erau cei trei conducatori ai vampirilor? Si cam ce voiau de la tine?<br />
-Ai auzit toata coversatia Elle! Mi-am dat ochii peste cap.- Voiau sa-i ajut, am raspuns in timp ce executam o intoarceretotal nepermisa cu masina. Cred c-o sa-ti placa Italia, am adaugat.<br />
-Sunt sigura! mi-a raspuns sarcastica.<br />
-Fii cuminte! am avertizat-o. Poarta-tfrumos si totul va fi bine. Am oprit in parcarea aeroportului.-Si oricum, nu voiai tu sa cunosti si alti vampiri?<br />
Am surprins-o dandu-si ochii peste cap imbufnata. Am zambit doar pe jumatate. Eram mult prea nelinistita pentru a putea face mai mult si pur si simplu nu-mi puteam scoate din cap bizarul comportament al lui Marcus.<br />
__________________________________________________<br />
Am reusit sa pun azi capitolul 11 pana la urma. Sper sa va placa. Imi cer scuze pentru eventualele greseli. As fi vrut sa pun si o poza doar ca sunt la bunici si abia am reusit sa redactez capitolul si sa il postez. Prologul la Back to Your heart e si el gata, dar cred ca-l voi pune cand ma intorc acasa.<br />
PS:Va rog sa comentati! Daca aveti sugestii, dati-mi-le si voi vedea ce pot sa fac pentru a iesi cat mai bine!Kisses&Hugs:*:x:*Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-29920371326422758622010-06-03T05:53:00.000-07:002010-06-03T05:53:37.372-07:00Sunshine AwardBuna! Am primit si eu premiul Sunshine Award de la <a href="http://loveintheforce.wordpress.com/">Gaby</a>.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnP6KfkNDOMTWXAGctNRc_aX2IjfPoxQWBoWQLhW53VI41OE4K1I6vZdyt40HV57ZxEjGDeivnekOmL-C1W-9tQU7ILEyf4H43moPA_s0fD5hpYvzs75kWgun3X2-NTDr5EiU_rcyOHaAa/s1600/sunshine-award.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnP6KfkNDOMTWXAGctNRc_aX2IjfPoxQWBoWQLhW53VI41OE4K1I6vZdyt40HV57ZxEjGDeivnekOmL-C1W-9tQU7ILEyf4H43moPA_s0fD5hpYvzs75kWgun3X2-NTDr5EiU_rcyOHaAa/s320/sunshine-award.jpg" /></a></div>Vad ca este foarte popular:)<br />
Acum, sa vedem cai voi acorda eu premiul...Nu va fii intr-o ordine anume, nu ma pot hotari:D<br />
July cu<a href="http://blueeyedjuly.wordpress.com/"> Isabella Marie Swan Volturi The Fourth Ruler</a><br />
Gaby cu<a href="http://loveintheforce.wordpress.com/">Love In The Force</a><br />
DD cu<a href="http://unamorimposible.wordpress.com/"> Un Amor Imposible </a><br />
Bia cu <a href="http://elsuenodecrepusculo.wordpress.com/">El sueno de crepusculo</a><br />
Niko cu <a href="http://www.unsufletchinuit.wordpress.com/">Un Suflet Chinuit</a><br />
Cristina cu <a href="http://intotdeaunasingura.wordpress.com/">Intotdeauna singura </a><br />
Moni cu <a href="http://inimi-frante.blogspot.com/">Inimi Frante</a><br />
Mary cu <a href="http://marymarina92.wordpress.com/">Viata in internat</a><br />
Mara cu <a href="http://mara22too.wordpress.com/">Let Me Sign</a><br />
Florina cu <a href="http://rainatwilightfics.wordpress.com/about/">Pentru dragostea unui rege </a><br />
Antonya cu <a href="http://antonya310.wordpress.com/">Noapte fara luna</a><br />
Larisa cu <a href="http://duicularisa.wordpress.com/about/">Dragoste si razbunare</a><br />
<b>Regulile:</b><br />
<b>1. Să postezi premiul!<br />
2. Să oferi premiul la 12 prieteni!<br />
3. Să afişezi linkul lor!<br />
4. Să le dai de ştire printr-un comentariu pe blogul lor!<br />
5. Să scrii din partea cui este premiul!</b><br />
Ii multumesc lui Gaby pentru premiul acordat! As fi vrut sa acord acest premiu si altor persoane care au niste fan ficuri superbe dar limita este de 12 din pacate.Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-59966666815880740742010-06-02T05:58:00.000-07:002010-06-03T04:45:38.932-07:00Leapsa:DEi, am primit si eu leapsa de la <a href="http://intotdeaunasingura.wordpress.com/">Cristina</a> si <a href="http://bellasbegining.blogspot.com/">Bella`s Begining</a> asa ca va voi pune poza pe care o am pe desktop-ul meu. <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEO9H-WUrhlKzVe_rmiYTLYOiJHT-4W0wt_N6v5INT3VqM0-s4yZkwn8eQBZEUfZD180XcgZtGxCclXnb2WS-7f51kVPM6KSIrq3IJlzzKi5muU3dVdol0jNWXWTB3m-pSKy7BoYdWHqDY/s1600/629791l.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEO9H-WUrhlKzVe_rmiYTLYOiJHT-4W0wt_N6v5INT3VqM0-s4yZkwn8eQBZEUfZD180XcgZtGxCclXnb2WS-7f51kVPM6KSIrq3IJlzzKi5muU3dVdol0jNWXWTB3m-pSKy7BoYdWHqDY/s320/629791l.jpg" /></a></div> Persoanele carora le dau mai departe leapsa (observ ca e foarte populara) sunt: <a href="http://intotdeaunasingura.wordpress.com/">Cristina</a> (de la care am primit), <a href="http://bellasbegining.blogspot.com/">Bella`s Begining</a>, <a href="http://unsufletchinuit.wordpress.com/">Niko</a>, <a href="http://byandru2.wordpress.com/">Andru</a>, <a href="http://rainatwilightfics.wordpress.com/rapitoarea-capitolul-1/">Florina</a>, <a href="http://blueeyedjuly.wordpress.com/">July</a>, <a href="http://loveintheforce.wordpress.com/">Gaby</a>.Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-84037006301459317812010-05-31T04:49:00.000-07:002010-05-31T05:02:29.800-07:00Capitolul 10: Adevarul si o decizie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgD3qM_9Dr0ihjc8sShyLW9o3-RclbSYBKW7TizNprsA6-Kb_co3c0-lHqRRWeSGT2AmA_qTqyll1K13Rqgj7YszIsoo49Th_jy3_20q8OZBK_y3O0024gOpK6Yqmb4tUazOG0zyP3KRW4f/s1600/Holgatreecopy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="319" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgD3qM_9Dr0ihjc8sShyLW9o3-RclbSYBKW7TizNprsA6-Kb_co3c0-lHqRRWeSGT2AmA_qTqyll1K13Rqgj7YszIsoo49Th_jy3_20q8OZBK_y3O0024gOpK6Yqmb4tUazOG0zyP3KRW4f/s320/Holgatreecopy.jpg" width="320" /></a></div><br />
<div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Capitolul 10:Adevarul si o decizie</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Alice PDV:</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Ma uitam peste niste magazine on line impreuna cu Rose, achizitionand cateva locruri absolut necesare pentru imbogatirea garderobelor noastre cand s-a intamplat ca o viziune sa ma trimita undeva in viitor:</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>“ Bella alergand impreuna cu o fata vampir, ele zambindu-si, fiind la vanatoare. Tristetea fiind inca prezenta in ochii vechiii mele prietene. Incepu sa vorbeasca…”</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Am prins un singur cuvant inainte ca viziunea sa se evapore:</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Elisabeth?</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Am privit dezorientata. Cu cine era Bella acum? Sau cu cine va fi? Fata aceea parea tanara…</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b><br />
</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Bella PDV:</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Starea ei se inrautatea si eu nu steam ce sa fac. Ar fi trebuit sa-I acord ingrijiri medicale de mult dar nu puteam s-o fac daca ea nu-mi permitea… si ea cu siguranta nu-mi permitea.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Ne luasem un apartament mai mare decat era necesar, eu mergeam la facultate si eram mai avansata decat ceilalti asa ca acum eram anul doi, desi nu parcursesem intr-un an materia ci in jumatate. Ea isi luase la inceput o slujba, dar odata cu evolutia bolii a trebuit sa renunte.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Acum ne plimbam pe aleile pustii ale unui parc din apropiere, fara ca vreuna dintre noi sa sparga tacerea ce se asternuse.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Ma atasasem mult de ea. Desi la inceput imi fusese greu din cauza aromei ei, cu timpul ma obisnuinem. Bineanteles ca, traind atat de aproape de mine, Elisabeth avusese, si inca avea, unele suspiciuni dar, din nu stiu ce motiv, nu deschisese niciodata subiectul in mod direct. Facuse cateva aluzii la inceput, dar nimic mai mult. Imi respecta intimitatea si eu ii eram recunoscatoare pentru asta.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Acum, mai mult ca oricand, avand-o pe ea langa mine, gata sa ma asculte daca imi doream sa fiu ascultata, imi doream sa-i pot spune.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Si de ce nu? As putea sa-i spun despre viata mea umana fara sa-I mentionez si lumea supranaturala si faptul ca eu sunt un monstru legendar, bautor de sange care, daca si-ar pierde controlul fie si pentru o secunda, pe ea ar putea-o costa viata.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Spine-mi! ma indemna parca citindu-mi gandurile. Acest gand imi trimise un val de durere in inima.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>“Edward”</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Chiar si in gand, pronuntarea numelui lui, imaginea lui, amintirea lui, imi provocau o durere sfasietoare, dar steam,<i> stiam</i>, trebuie sa fiu puternica si sa il uit, mi-am spus pentru a nu stiu cata oara, si primul pas spre a face asta era sa vorbesc cu cineva, sa ma descarc. Oricum, ar fi trebuit s-o fac de mult.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Stiam ca pot avea incredere in Elle, dar ca sa ma eliberez trebuia sa spun toata povestea si din pacate, nu era numai secretul meu ci si a-l restului vampirilor care traiau in toata lumea. Si legile nescrise ale Volterei. </b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Am privit-o lung, examinand-o indecisa. Chiar si acum, la minus zece grade Celsius, cateva picaturi de transpiratie I se prelingeau pe frunte, in timp ce, intre manusa neagra si maneca gecii mov se putea observa o vanataie intunecata, aparuta parca de nicaieri, ce steim ca se intinde pe toata mana. S-a clatinat usor pentru o clipa, iar mana mea s-a indreptat putin mai repede decat ar fi fost normal spre ea, in incercarea de a o sustine in cazul in care ar fi fost nevoie.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Cat va mai rezista fara tratament? m-am intrebat cu tristete. Cat ar mai rezista chiar si cu tratament?</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Are o familie infecta: un tata alcoolic, curvar, care o bate pe ma-sa toata ziua, si caruia nu-I npasa de Elle catusi de putin, si o mama care o dispretuieste si care a facut-o de fapt dintr-o gresala si care, bineanteles ca nu se sfia sa-I reaminteasca asta de cate ori vorbeau la telefon. Mare noroc ca n-o faceau prea des!</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Ea era singura care ma acceptase asa cum eram, fara sa-mi reproseze nimic, fara sa astepte nimic de la mine, dupa ce El o alesese pe Cynthia. Desigur, nici nu stia defapt ce eram cu adevarat.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Pe loc, aproape fara sa ma gandesc, am luat o decizie.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>I-am facut semn si ne-am apropiat de o bancuta. Ne-am asezat si, privind-o in ochi, am spus o singura propozitie:</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Nu sunt ca tine.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>M-a privit fara nicio expresie pentru o clipa apoi mi-a zambit.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Stiu.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Desigur ca stia. Intotdeauna gaseam cate o scuza pentru a nu manca cu ea, niciodata nu beam nimic, eram inuman de rece, si exemplele puteau continua.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Vreau sa fiu ca tine, a continuat, fiind cat se poate de serioasa, socandu-ma.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Ce?</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Vreau sa te cunosc, sa te inteleg si sa fiu ca tine. Nu am mai vazut pe nimeni care sa-ti semene si tu ai fost singura care ai fost alaturi de mine, si inca esti, desi abia ne cunoastem si nu stii aproape nimic despre mine. Orice ai fi, vreau sa fiu ca tine.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Nu stii ce iti doresti, am spus, umpic mai dur decat mi-as fi dorit. Nu stii ce sunt.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Atunci spune-mi! ma provoca ea din nou cu indrasneala.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Urmeaza-ma! I-am comandat si am luat-o inainte.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>M-a urmat pana la iesirea din parc fara sa scoata un cuvant. Acolo ne-am urcat in masina mea si am pornit in tromba spre zona in care se afla apartamentul nostru. </b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Am ajuns in cateva minute si am urcat la etajul patru. Elle s-a clatinat o data, parand ca nu mai poate continua, dar si-a revenit. Era evident ca nu se simtea deloc bine, dar nu s-a plans deloc. </b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Am intrat si ne-am asezat pe patul ei. M-am mai gandit odata la ceea ce urma sa fac si am decis ca nu am nimic de pierdut. Dupa ce imi va auzi povestea, va hotari ce va face de acum in colo.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Mi-am atintit privirea spre fereastra. Erau nori, ca intotdeauna in aceasta zona a Rusiei, dar luna plina se zarea printer ei, scaldand totul intr-o lumina stranie,, difuza. Am oftat. Acum sau niciodata!</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Acum patruzeci si sase de ani mama mea, Renee, s-a recasatorit, iar eu m-am decis sa ma mut cu tatal meu, din Pheonix, in Forks. </b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>M-am uitatpentru o secunda la ea i-am observat socul din ochi, aflat intr-o combinatie ciudata cu teama si fascinatia. Totusi, nu imi puteam da seama care este sentimental predominant.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Aveam saptisprezece ani si eram in anul trei de liceu. Forks a fost si inca este un oras mic din Washington DC. Este probabil cel mai polios orasel de acolo. Intotdeauma am urat ploaia, frigul…dar am facut-o pentru Renee. O iubeam si tot ce imi doream era ca ea sa fie fericita.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Imi simteam ochii intepandu-ma si mi se pusese un nod dureros in gat, dar am tras aer in piept si m-am fortat sa continui:</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-La liceul di noul meu oras am intelnit cativa oameni cu care m-am imprietenit. Viata mea era normaka, plictisitoare, neinteresanta, iar cel mai mare pericol care ma pandea era probabil acela de a fi strivita de vreo camioneta scapata de sub control din cauza ghietii.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Mi-am amint cum m-a tras din fata camionetei lui Taylor, in grijorarea din vocea lui catifelate, ma tinuse in brate, ferindu-ma…Cat de proasta am fost sac red ca totul e real, ca ar putea sa-I pese cu adevarat de mine…Cat de proasta sunt ca inca ma mai doare!</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Apoi l-am intalnit pe El.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Un val de durere ma strabatu din nou dar m-am fotat sa raman calma si mi-am oprit un suspin ce ameninta sa iasa din pieptul meu. Am mai aruncat o privire spre ea si am observat surprinsa ca ochii ii sclipeau cu un entuziasm copilaresc. Mda, deci cu siguranta, predominanta era curiozitatea!</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Cum il chema? m-a intrebat in soapta, parca temandu-se ca daca ar vorbi mai tare ma voi oprii si “vraja” se va rupe.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Imi era aproape imposibil sa ii gandesc macar numele, dar`minte sa-l mai rostesc si cu voce tare, dar mi-am amintit ca asta ar putea fi singura mea sansa de a vorbi cu cineva despre trecutul meu si ca, facand asta as putea avea o sansa de a-l uita odata pentru totdeauna.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-E…Edward, am soptit cu lacrimi in voce. Edward Antony Mason Cullen.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Mi-era atat de greu sa-I pronunt numele, sa-mi spun povestea…cosmarul. Privind in urma, m-am intrebat pentru a mia oara daca viata chiar merita traita. Pentru a mia oara am dat acelasi raspuns: NU! Nu merita toata acesta suferinta, singuratatea, chinul, durerea, ura, rautatea care ne inconjoara pe toti. Nu merita sa traiesi in felul in care eu am facut-o, nu merita sa platesti fiecare clipa de fericire cu zeci si sute de mii de lacrimi care-ti sfasie inima si cu suspine infinite.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Era cel mai frumos om pe care il vazusem vreodata, am continuat intr-o soapta abia perceptibila, doar ca nu era…om. Am suspinai si un suras amar imi aparu pe buze. In prima zi s-a ferit de mine, apoi a disparut o saptamana. Cand s-a intors am observat ca avea ochii…altfel fata de data trecuta cand il vazusem.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Lasa-ma sa ghicesc! ma intrerupse. Isi schimbasera culoare. Negru-caramel.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Am ramas putin surprinsa. Mdea, evident ca observase. Traiam cu ea de un an, ce naiba?</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Am aprobat dand din cap si am continuat sa-I povestesc. Ea parea fascinate in timp ce eu abia imi faceam cuvintele sa-mi paraseasca buzele. In momentul in care i-am spus ca era vampir am vazut-o tresarind usor si intelegere ii patrunse in ochi.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Nu ai de gand sa tipi sau sa lesini? am intrebat-o usor surprinsa vazand ca nu a facut nimic altceva.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Astea sunt cumva obtiunile standard sau ce? a intrebat ea zambind, clar amuzata.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Pai da, cam asa ceva, am raspuns eu zambindu-I inapoi cu toata gura inainte sa-mi dau seama de prostia pe care o faceam dandu-I o priveliste perfecta a dintilor mei albi, ascutiti si absolute letali. Si totusi, ea nu facu decat sa tresara din nou.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Continua! m-a indemnat, zambindu-mi incurajator.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>I-am spus de dieta celor din familia Cullen si de James, de “cei care isi schimba forma” si de faptul ca a plecat spunandu-mi ca nu ma mai iubeste.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Lua-l-ar dracu! a suierat. Dar a spus ca te iubeste…</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Si? am intrebat eu sec, cu amaraciune in glas. </b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Dar povestea nu se terminase inca, iar partea cea mai dureroasa abia acum venea.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>I-am povestit de faptul ca Victoria incepuse sa ma vaneze si de prietenia mea pentru Jack, i-am povestit ca Edward a incercat sa se sinucida atunci cand a crezut ca si eu facusem acelasi lucru si ca m-am dus impreuna cu Alice pana in Voltera sa il oprim. Si i-am spus de promisiunea pe care ea si Edward fusesera nevoiti sa o faca pentru a putea sa supravietuim. </b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Am suspinat din nou. Alice, cat de dor imi era de ea, cat imi doream ca ea sa fie acum cu mine sis a incerce sa ma tarasca prin sute de magazine, obligandu-ma sa probez mii de tinute si accesorii… Mi-am scuturat capul. Asta nu se va mai intampla niciodata.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>I-am spus ca m-a cerut in casatorie si i-am aratat inelul superb de pe degetul meu inelar care, cu mult timp in urma, intr-o alta viata, a insemnat fericirea si, de fapt, viata mea. Pentru ca El a fost viata mea, inima mea…</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Apoi i-am zis de Cynthia si de felul ciudat in care s-a comportat Edward la inceput. Am inchieiat cu ultimul lucru pe care il mai steam despre el: ca se saruta cu ea intr-un parc, intr-un fel aproape pornografic. </b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Ce ai facut cand i-ai vazut asa? m-a intrebat cu o voce in care am putut distinge o urma de ura. Da acum ma uraste pentru ca i-am ascuns ceea ce sunt. Demential!</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-M-am dus in Voltera si le-am cerut anticilor sa aleaga intre a ma transforma si a ma ucide. Ce au ales…e evident.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-De ce i-ai salvat?</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Pentru ca i-am iubit…poate mai mult decat pe propria mea familie, iar el…ei bine, el era viata mea.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Si inca il iubesti, a spus mai mult ca o afirmatie decat ca o intrebare.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Nu am raspuns, nu avea rost.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Ce vei face cu mine? a intrebat, mai calma decat ma asteptam.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Vei spune cuiva? </b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Ma crezi proasta? mi-o intoarse ea. Cine naiba ai tu senzatia ca m-ar crede? Mamutul din “Ice age”?</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Am zambit. Ei bine, mamutul ala chiar ar crede-o!</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-In cazul acesta, decizia iti apartine intru totul.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>M-a privit fara nicio expresie pentru cateva minute apoi a spus cinci cuvine care m-au izbit din plin:</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>-Vreau sa fiu ca tine.</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>________________________________________</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Da, stiu ca pare imposibil ca eu sa pun un capitol nou dar am reusit!</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Imi cer scuze ca a trebuit sa asteptati atat de mult dar am avut un semestru foarte incarcat si inca nu am terminat. Am capitolul scris de vreo 2 luni pe un caiet insa nu am apucat sa-l redactez. Sper ca inca mai cititi si ca nu v-am dezamagit!</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>M-am apucat deja de capitolul urmator si voi incerca sa-l pun weekend-ul acesta sau imediat ce incepe vacanta.(Doamne, avia astept!)</b></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Kisses:*:x:*</b><br />
<b>PS: Va rog sa lasati cat mai multe comentarii in care sa va exprimati opiniile!</b><br />
<b>PS2: Imi cer scuze pentru eventualele greseli:D</b></div>Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-34092089700046470552010-03-26T06:40:00.000-07:002010-03-26T06:40:49.136-07:00Jurnalele VampirilorAsa cum am spus in ultima postare, voi scrie si despre diverse carti pe care le-am citit si pe a caror tema putem discuta. Azi m-am decis sa scriu despre seria Vampire Diaries (Juranalele Vampirilor), o serie publicata in Romania de Ed. Leda, scrisa de L. J. Smith.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhY_mViGIQwv5y4mE-9Eraf4KgaR8PH0JYQSbuu6YPRFcROlNkqHuYCL5Lrxvg-wc75fhHxLWWkqH54JTlkwnHmsakVZT6vf7pRe-lP4X09vImPbNYOHVSU_IfroHXtKfl9i_KGZFwilWv/s1600/TrezireaJV1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhY_mViGIQwv5y4mE-9Eraf4KgaR8PH0JYQSbuu6YPRFcROlNkqHuYCL5Lrxvg-wc75fhHxLWWkqH54JTlkwnHmsakVZT6vf7pRe-lP4X09vImPbNYOHVSU_IfroHXtKfl9i_KGZFwilWv/s320/TrezireaJV1.jpg" /></a></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Intre Amurg si Trueblood, dar cu cel putin un deceniu inainte. </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: x-small;"><span lang="IT" style="font-size: 10pt;">Un triunghi amoros mortal strabate timpul, din Florenta sfarsitului de veac cincisprezece pana intr-un orasel american din zilele noastre – povestea iubirii adolescentine intre doi frati vampiri si frumoasa fata impartita intre dragostea lor.</span></span></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZpWerbaO9Tro21O19p6i5Q9w2TqAf7HTTfFNyXumeyqIx6hv6H7pZhG6WUwBvLz52DdrDx2KjbnF_77ssng8Gxjy2n2mH1DenqoX6CXjY8AA1gYor7gib299Q0qTjgoKCj9O0DohkEJ46/s1600/LuptaJV2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZpWerbaO9Tro21O19p6i5Q9w2TqAf7HTTfFNyXumeyqIx6hv6H7pZhG6WUwBvLz52DdrDx2KjbnF_77ssng8Gxjy2n2mH1DenqoX6CXjY8AA1gYor7gib299Q0qTjgoKCj9O0DohkEJ46/s320/LuptaJV2.jpg" /></a></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: x-small;"><span lang="IT" style="font-size: 10pt;">La noi au fost publicate primele doua volume din serie: Trezirea si Lupta, urmand sa apara urmatorul volum, Furia, luna viitoare. </span></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNj9pjDpAQBRJcrrMENLGFhmbM4bijm-wQ088B6i_gl1EyUfA9tq41a3f_dIwEa1MzQHDYjToo_v4itcVFO8VLsSlMACOfWHrR0dl6voeOS78Z1XgBVSEX4qq_QqpFtsRJ1_VOfnw9L5AA/s1600/jv3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNj9pjDpAQBRJcrrMENLGFhmbM4bijm-wQ088B6i_gl1EyUfA9tq41a3f_dIwEa1MzQHDYjToo_v4itcVFO8VLsSlMACOfWHrR0dl6voeOS78Z1XgBVSEX4qq_QqpFtsRJ1_VOfnw9L5AA/s320/jv3.jpg" /></a></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: x-small;"><span lang="IT" style="font-size: 10pt;">Mie mi s-au parut doua carti foarte frumoase. Au o actiune din ce in ce mai alerta si se vede ca autoarea a stiut sa-si contureze foarte frumos personajele. Am citit ambele carti pe nerasuflate si chiar am aruncat si o privire si pe volumele urmatoare in engleza (o chiestie ce nu se intampla des). Personal, abia stept sa apara link-ul de precomanda al volumului trei la <a href="http://www.ledabooks.ro/">Ed. Leda.</a></span></span></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: x-small;"><span lang="IT" style="font-size: 10pt;">Voi ce parere aveti? Ati citit cartea? Daca nu. ati vrea s-o cititi? Si ultima intrebare, dar nu cea din urma, ati obserbat asemanari intre Saga Vampire Diaries si Twilight? Credeti ca S.M. s-a inspirat deaici?(Ups:D, am spus o intrebare s-am pus doua. Asta e...)</span></span></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: x-small;"><span lang="IT" style="font-size: 10pt;"><br />
</span></span></div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: x-small;"><span lang="IT" style="font-size: 10pt;">PS: Ati vrea sa mai fac astfel de postari?</span></span></div>Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-66931537573919547072010-03-24T07:09:00.000-07:002010-03-24T07:09:19.246-07:00Scuze si...ceva nou!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOtYSoOwHTr9RFuPzn5LeWz-Opp_yjPCYkXv7Zr4YdyTJ-IXGw3mPcYVtNQmpwPFlvuZ-rwyXiHGPhz0KU0-fhSjEPmMcpJFwSvu63YlOaAx5AkzWRK_m7SCRnVOq-MhSWPph9zDOPsvai/s1600/flowers_31.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOtYSoOwHTr9RFuPzn5LeWz-Opp_yjPCYkXv7Zr4YdyTJ-IXGw3mPcYVtNQmpwPFlvuZ-rwyXiHGPhz0KU0-fhSjEPmMcpJFwSvu63YlOaAx5AkzWRK_m7SCRnVOq-MhSWPph9zDOPsvai/s320/flowers_31.jpg" /></a></div>Bun, in primul rand, trebuie sa-mi cer scuze pentru intarziere. Am fost si racita cobza o asptamana si mi-a fost si cam lene. iar cu inspiratia stau cam prost. Dar cred ca a durat cam mult de la ultimul next asa ca voi incerca sa-l pun in weekwnd. Sper sa nu ma omorati...:D<br />
<br />
Asa, si as mai vrea sa va spun ca m-am gandit sa pun, din cand in cand pe blog si cate o descriere a vreunei carti care mi-e mi-a placut, in general cu vampiri, dar nu numai. Nu m-am decis inca de cand voi incepe ( eu as vrea sa fac asta din aceasta postare dar ma cam preseaza timpul), poate ca voi face asta tot in weekwnd. Sunt foarte multe carti frumoase fantasy/romance pe care mi-ar placea sa le discutam, insa sunt si alte genuri frumoase. Cu aceste postari sper sa fiu mai rapida decat cu capitolele...oricum, mie mi se pare o idee interesanta, deoarece ne va da un subiect pe care sa-l discutam. Daca vreti sa veniti cu propuneri, eu n-am nimic impotriva.<br />
<br />
Si inca odata imi cer scuze pentru intarziere! Sper sa fiu gata pana la sfarsitul weekend-ului. Kisses si o zi buna in continuare!Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-70363197971294788492010-02-28T02:11:00.000-08:002010-05-31T05:00:24.396-07:00Capitolul 9: Elisabeth<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7pDnwD1-fWyjfwVf9gt5VZzTu8qXDVccSIGZMit6SkoAKpW7dS7HIePiZDWMaO84iuBAPOebTX56fbnJkM3_7L3LTvELtxGGqNeHWuerWmPFHawLuiCCTcw49UEPCSCQjRzfo7D8eXTOd/s1600-h/IMG_6868_1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7pDnwD1-fWyjfwVf9gt5VZzTu8qXDVccSIGZMit6SkoAKpW7dS7HIePiZDWMaO84iuBAPOebTX56fbnJkM3_7L3LTvELtxGGqNeHWuerWmPFHawLuiCCTcw49UEPCSCQjRzfo7D8eXTOd/s320/IMG_6868_1.jpg" /></a> </div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Capitolul 9: Elisabeth</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Conduceam de ore bune si ma intrebam ce voi face in continuare. Puteam sa devin nomad, sa calatoresc si sa nu imi asum niciun risc, dar idea asta nu imi suradea. Traind alaturi de familia Cullen ultima parte a vietii mele umane, apoi cu volturi atat de mult timp, sa fiu mereu pe drumuri, fara o resedinta stabile, era de neconceput pentru mine. M-am gandit la Carlisle. El a devenit doctor si impreuna cu familia lui are o viata cat de cat stabile, fiind cu totii nevoiti sa se mute doar o data la cativa ani.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Intotdeauna l-am admirat pe Carlisle pentru ceea ce face. El este atat de bun si are un control inimaginabil. Pe cand eram umana nu intelegeam exact ce insemna sa rezisti la sange in felul acela, sa auzi inima batand si sangele sa se scurga de pe mainile tale, dart nu sa nu il gusti. Desi nu am simtit niciodata sangele uman, asta nu inseamna ca nu am fost si eu tentata. Nu a fost atat de rau pe cat ma asteptam dar asta nu a insemnat ca a fost usor, din contra. In primii ani ma luptam cu tentatia de fiecare data cand Heidi aducea “hrana proaspata”, insa cu timpul m-am obisnuit cu asta. De cateva ori am fost si eu de fata la “ora mesei” insa doar am privit. Oricum, dezgustul pe care il simteam vazandu-I hranindu-se in felul ala era de o mie de ori mai mare decat setaea insa…ma intreb acum daca as putea face fata la un servici precum cel al lui Carlisle.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Ar fi riscant deoarece daca mi-as prirde controlul mi-as pune identitatea in pericol, ceea ce nu e tocmai o idée doarte buna, dar mi-ar placea sa pot face asta. Desigur ca as putea sa fac liceul din nou si din nou, asa cum fac “copii” lui insa…asta nu ar ajuta pe nimeni, nu as face decat sa imi irosesc timpul (nu ca asta ar contitui o problema in cazul meu dar totusi, cred ca ar fi tare plictisitor).</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">As putea s-o iau usor…sa fac mai intai facultatea de medicina intr-un loc, acolo suntem obligati sa facem practica si as putea sa-mi educ autocontrolul, plus ca pot sa imi fac specializare ca dermatolug, spre exemplu… asta inseamna ca nu trebuie sa lucrez propriuzis cu sange…suna bine. Am zambit in sinea mea. acum mai trebuie doar sa ma decid in ce loc ma voi stabili si sa-mi incep cursurile.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">O alegere inteleapta ar putea fi Rusia. Roarele rasare rar pe-acolo iar sa vanez…ar trebui sa am ce. As mai putea merge in Forks patru cinci ani. Oamenii nu-si mai amintesc sigur de mine iar daca-mi iau o casa retrasa ar putea sa mearga dar…as fi atat de aproape de locul in care l-am cunoscut. Un junghi imi strabatu inima moarta si din nou am simtit ca ma prabusesc la gandul ca el nu este cu mine. Chiar nu pot intelege, nu are niciun sens pentru mine. Ar fi trebuit sa-l uit pana acum, e adevarat ca a fost prima mea iubire dar amintirile umane ar trebui sa dispara, ar trebui sa-l uit, sa-l fi uitat de mult. Oricum, ce rost mai are sa sufar pentru el?</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Cu un suspin am iesit de pe autostrada si m-am indreptat spre cel mai apropiat aeroport, la care am ajuns in scurt timp. Mi-am dus masina in parcare subterana (era un risc prea mare sa o parchiez undeva unde lumina poate ajunge cu usurinta dat fiind ca acum este in jur de ora patrusprezece), am platit si m-am indreptat alergand astfel in cat sa nu fiu mai mult de cat un fulcer de lumina pentru trecatorii de pe strazi, avand grija s-o iau pe la umbra de cate ori era cu putinta. Am ajuns in fata unui hotel de cinci stele si m-am cazat imediat pentru o noapte (nu ca as fi avut nevoie de somn dar cu siguranta era mai comod sa-mi petrec noaptea intr-o camera de hotel decat in masina), apoi mi-am scos mobilul si am tastat numarul de la aeroport, pe care il stiam pe derost. Imediat ce mi s-a raspuns am facut rezervare pentru maine la cinci jumate cu dimineata spre Rusia, acesta fiind primul avion care mai avea locuri disponibile spre aceasta destinatie.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Dat fiind ca mai aveam de asteptat mi-am deschis MP4 si mi-am pus castile incepand sa ascult melodiile din playlist la rand. Am inchis ochii si mi-am lasat imaginatia sa zboare intr-o lume in care el nu ma mintise, in care puteam fi impreuna pe vecie. Dar cu cat ma gandeam mai mult la asta, cu atat mai puternica devenea durerea din pieptul meu si blestemam ziua in care am decis sa ma mut in Forks, blestemam clipa in care l-am vazut prima data in cantina si ma blestemam pentru ca nu l-am ascultat atunci cand imi zicea sa stau departe de el. Am fost o proasta iar el a fost un profitor! Mi-am dat seama ca undeva, intre aceste ganduri incepusem sa suspin iar ochii ma intepau, nedorind insa a lasa nicio lacrima sa se scurga pe obraji. Am inghitit cu greu si mi-am deschis ochii, descoperind ca am stat asa cateva ore bune. Afara déjà se intunecase asa ca m-am decis sa ma duc pana la masina sa-mi iau geamantanele si sa le aduc in camera, apoi sa ies sa caut un animal pentru a ma hrani deoarece trebuse o saptamana iar acum umblam printre oameni si nu vroiam sa risc nimic.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Du pace am terminat de vanat m-am intors in camera de hotel si m-am decis sa caut anumite oferte de case din zone cat mai retrase. Era trei diminteata si eu trebuia sa fiu la aeroport abia peste doua ore. M-am decis sa-mi iau o casa in Ufa, un orasel (sau oras?) de care n-am auzit in viata mea. l-am ales la nimereala, la urma urmei, ce mai conta? M-am inscris la o facultate de medicina din apropiere si am aranjat ca masina mea sa ajunga a doua zi la aeroport. Mai aveam cam jumatate de ora si eu inca nu aranjasem cel mai important aspect: locuinta. Noroc cu laptopul, mi-am spus. Ma voi mai uitat si in avion, oricum, e destul de mult de zburat pana in rusia si as putea aranja totul pe drum. Oricum, cateva zile la un hotel nu ma vor omori cu siguranta.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Mi-am luat bagajele si m-am indreptat la un ritm normal spre parcarea unde-mi lasasem masina cu o seara in urma. Le-am lasat in portbagaj si m-am indreptat spre locul soferului. Am bagat chieia in contact si am pornit ,asina, accelerand imediat mult peste limita de viteza. Mi-am dat drumul la casetofon si am inceput sa ascult muzica in speranta ca ma va distrage de la orice alt gand despre familia Cullen si in special despre el. In ultimele cateva zile m-am gandit mult prea mult la ei si asta nu e bine. Ar trebui sa incerc sa-I uit nu sa mi-I impregnez in memorie si mai mult. </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Am ajuns la aeroport exact la timp. Am dus-o pe o platform si am lasat chieile la o receptive pentru a o putea duce pe rampa unui avion. M-am indreptat spre avionul in care urma sa ma imbarc avand cu mine un bagaj de mana in care se aflau laptopul, conecsiunea la internet si telefonul mobil. M-am asezat la fereastra iar langa mine, a facut acelasi lucru o tanara de cam saptesprezece ani, foarte draguta. M-a salutat si i-am raspuns la fel, adresandu-I un zambet prietenos.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Am observant ca era umpic agitate si –am sugerat sa se linisteasca.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-E prima data cand zbor, imi cer scuze, mi-a spus. Parea o persoana draguta dar foarte timida. Avea parul saten-roscat, natural, kung pana la solduri, avea un pigment foarte deschis, aproape bolnavicios si ochii de un verde foarte frumos. Avea trasaturi fine si, per total, ero o fata frumoasa.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Nu ai de ce sa-ti ceri scuze. Doar relaxeaza-te, am incercat s-o linistesc.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Daca spui tu… Apropo, eu sunt Elisabeth, dar poti sa-mi spui Lizz sau Lizzy sau Eliza…</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Sau Elle? Am sugerat zambind. Ea a parut oarecum surprinsa si mi-a spus ca nimeni nu-I mai spusese asa inainte. Eu sunt Isabella, dar te rog, spune-mi Bella.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Am auzit-o pe stewardesa gerandu-ne sa ne punem centurile deoarece urma sa ne inaltam in cateva minute. Am facut amandoua asa cum ni s-a spus apoi am inceput sa vorbim. Eu am fost mai retinuta deoarece stiam ca trebuie sa am grija in prezenta oamenilor, iar arsura din gat nu facea decat sa-mi aminteasca acest lucru, insa uneori ma trezeam prinsa pur si simplu in conversatie, uitatnd pentru o clipa de grijile care ma apasau. Era pur si simplu ceva natural, asa cum era si cu Jake, candva.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">O intrebare imi veni in minte luandu-ma pe mine insami pe nepregatite: Era oare posibil ca aceasta adolescent sa ma faca sa uit de griji, sa devina ceea ce au fost intr-o alta viata Alice si Jacom?</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Ce ai de gand sa faci in Rusia? Am auzit-o intreband, si am zambit. Asta era o intrebare usoara, daca treceam peste partea cu hranitul.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Dau la medicina, desi inca nu m-am hatarat la ce specializare…</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Ce ironic…a raspuns ea, mai mult pentru sine, brusc intristata, abatuta.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Ce s-a intampla? Poate ca nu era treaba mea, dar simteam ca vreau s-o ajut cu ce pot si stiam din proprie experienta ca te simti cu mult mai bune dup ace te descarci vorbind cu cineva. La urma urmei, cineva a spus ca e mult mai sanatos sa plangi cu cineva decat sa plangi singur.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Ea m-a privit abatuta, parca intrebandu-se daca sa-mi spuna sau nu si, desi nu ar fi trebuit, m-am stitit ranita ca nu avea incredere in mine.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Am auzit in difuzor aceeasi voce care nespunea sa ne pregatim de aterizare. Am stat in liniste, privindu-ne, pan ace am simtit rotile avionului atingand asfaltul. In acel moment si-a indreptat mainile spre centura de siguranta si a inceput s-o deschida si la fel am facut si eu. Cand avionul s-a oprit, ea s-a ridicat si si-a luat bagajul de mana, apoi m-a privit:</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Am leucemie, a fost tot ce spus. Am inghetat. </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Ea se indrepta rapid spre iesire, sperand probabil sa nu o prind, dar eu nu aveam de gand s-o las a scape atat de usor. Mi-am luat si eu bagajul si am inceput sa ma strecor cu viteza printre oameni pentru a o ajunge din urma. Ea nu parea sa-si dea seama si nu ma mira. Niciun on nu ar trebui sa se poata strecura atat de usor, asa ca in cateva minute mergeam parallel cu ea. Am coborat din avion si, inainte sa ma observe am luat-o de mana. Ardea. Desi pielea mea era rece ca gheata, probabil ca ei nu I se parea mai diferita decat orice alt ceva cu care intra in contact. Mi-am amintit imediat lista simtomelor commune ale leucemiei. Febra era pe lista.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Ea a tresarit speriata si, probabil si din cauza temperaturii mainii mele. I-am zambit binevoitor.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Ai unde sa dormi in seara asta? Am intrebat-o, sperand sa-mi raspunda ca nu. </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Nu… a raspuns, inca abatuta,</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Ai vrea sa stai in aceeasi camera de hotel cu mine? am continuat, rugandu-ma sa nu fi exagerat umpic.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Ai face asta? Ea parea socata si nu o condemn. Habar nu am de ce insist atat cu aceasta fata, dar asa simt. Desigur, avand in vedere trecutul meu, sa ma iau supe ceea ce simt ar putea parea o idée destul de neinspirata dar…la cate greseli am facut la viata mea, inca una in plus, chiar ar mai conta?</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Mi-am amintit ca ea asteapta inca un raspuns asa ca m-am rezumat la a da din cap in semn afirmativ.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">-Platesc jumatate din cons. A spus simplu dar hotararea citindu-i-se in voce. Am oftat. Era clar ca nu am nicio sansa sa-I schimb decizia. Daca mi-am dat eu bine seama era o persoana foarte incapatanata. Am dat din cap si am tras-o dupa mine la coada de unde trebuia sa ne luam celelalte bagaje. A trebuit sa asteptam ceva, dar asta nu m-a deranjat, sic red ca nici pe ea. Am mai vorbit, dar am evitat sa discutam despre boala pe care ea mi-a dezvaluit ca o are. </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Am plecat si am intrebat-o unde ar vrea sa-si petreaca noptile pana isi gaseste o casa. Mi-a spus ca nici ea nu-si pusese aceasta problema inainte asa ca i-am propus sa mergem la un hotel de patru stele. A parut oarecum ingrijorata dar nu i-am dat ocazia sa ma refuze. </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Am mers pe jos pana la un hotel si am observant ca Elle parea sa aiba dificultati in a respira. M-am incruntat. Si uite ca tocmai am dat de a doua simtoma a leucemiei, mi-am spus in gand.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">I-am luat unul dintre bagaje din mana, neluand seama la protestele ei si, odata ce am ajuns la hotelul unde am decis sa ne cazam. Am lasat bagajele la intrare si am pus-o sa stea sa le pazeasca (nu ca ar fi fost necesar dar asa nu avea de unde sa stie cat am platit; chiar nu aveam nicio intentie sa-mi dea banii pe cazare).</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Am urcat in camerele noastre si ne-am facut fiecare cate un dus, am mai citit, am mai vorbit si, parca pe nesimtite, timpul a trecut pe langa noi. Ne-am bagat fiecare in patul ei, eu mai mult de forma, dat fiind ca nu aveam nicio sansa sa dorm, dar na. </div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Ea a adormit repede in timp ce eu ma gandeam ce soarta cruda care a lovit-o pe fata din celalalt pat. Am putut sa-mi dau seama ca este o persoana speciala chiar daca am petrecut atat de putin timp impreuna.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Am observant ca a inceput sa transpire si mi-a scapat un oftat. In starea actual nu ar trebui sa se afle intr-o camera de hotel, ci intr-un spital.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">________________________________</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Deci, am reusit sa pun si eu acest capitol intr-un sfarsit. Stiu c-am intarziat cam mult dar...sper sa va placa. Am zis ca ar fi bine ca de ziua mea sa incep cu o postare, poate ma ajuta sa fiu mai rapida d-acum inainte.:)) Deasemenea, nu-mi placea ideea de a avea doar o postare in februarie.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Va multumesc pentru ca imi cititi fan ficul si celor care va faceti timp sa si comentati. Conteaza foarte mult pentru mine. Imi ridica moralul.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Sper sa va placa si sa nu va fi dezamagit.</div><div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Va pup:*</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div>Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-37984399876104084642010-02-09T05:03:00.000-08:002010-05-31T04:59:58.198-07:00Capitolul 8: Poiana noastra<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBuqPE07U4xQOPeA48SmC5V4Plii3Jc3CP9QgynRIGeY8jUIl9Cct6R-svY0vSlfNHsXrYYIx-j3kfFFGcu6gv_wdFv3c4l_MGgeY9vwmv7n6HCtMcta3LUnpJXXwEnqXvxR-3Z80nf_-w/s1600-h/ZmVjYzRhNjcxYTZhZmExZDM1OTFmMGM5MDg4ZWE0ZTfoto_52726.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="243" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBuqPE07U4xQOPeA48SmC5V4Plii3Jc3CP9QgynRIGeY8jUIl9Cct6R-svY0vSlfNHsXrYYIx-j3kfFFGcu6gv_wdFv3c4l_MGgeY9vwmv7n6HCtMcta3LUnpJXXwEnqXvxR-3Z80nf_-w/s320/ZmVjYzRhNjcxYTZhZmExZDM1OTFmMGM5MDg4ZWE0ZTfoto_52726.jpg" width="320" /></a></div><div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;">Capitolul 8: Poiana noastra</span></div><div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;">Edward PDV:</span></div><div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;">Si iata-ma din nou, dupa atata timp, in aceasta poiana care mi-a adus de-a luncul timpului o fericire mai presus de cuvinte, dar si foarte multa tristete si dor.</span></div><div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;">Nu ma mai intelegeam, nu avea nicio logica viata mea, totul era in ceata, nimic nu era sigur pentru mine. Nu mai era. Nu de cand a aparut Cynthia in viata mea iar Isabella a plecat. De atunci toata familia mea s-a indepartat de mine tot mai mult.</span></div><div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;">Alice, sora mea, cea care in trecut ma intelegea cel mai bine, acum ma ura si nu pierdea nicio ocazie de a-mi comunica asta prin gandurile pline de venin si dispret pe care le indrepta spre mine defiecare data cand eram prin preajma. Intotdeauna imi dadea imagin ale viitorului infatisand-o pe Isabella ucigand diveri vampire, cu ea stand in dreapta lui Aro cu o privire rece si nepasatoare, cu vampire ce ii cereau indurare si se zvarcoleau sub atingerea ei… Atunci cand eram cu Cynty acele imagini nu insemnau aproape nimic, dar odata ce eram din nou singur ele se intorceau in mintea mea iar durerea era devastatoare. Nu puteam pricepe de ce se intampla asta. Odata mi-a aratat-o pe ea stand in bratele lui Alec, iar atunci aproape ca am luat-o la fuga spre Volterra. Tot ce imi doream in acel moment era sa o am din nou in brate, sa o aud din nou spunandu-mi ca ma iubeste… asta este ceea ce imi doresc si acum, dar odata ce o voi intalni din nou pe Cynthia stiu ce se va intampla. Ea ma va saruta sau ma va atinge si eu voi uita ca mi-am dorit vreodata sa ma duc dupa Isabella. Asa se intampla mereu… </span></div><div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;">De ceva timp am ajuns sa nu-I mai spun Bella, era ciudat sa n-o alint dar, pana la urma, mai aveam vreun drept s-o fac? Dapa ce am ranit-o atat de mult, mai meritam ore ca macar sa ma priveasca? Poate ca Alice avea dreptate. </span></div><div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;">Imi aduc aminte de ziua in care Isabella a plecat, ea a avut cea mai rea reactie. A tipat la mine, m-a renegat si, pentru a-mi dovedi ca nu mai insemn nimic pentru ea, ca nu mai fac parte din familia ei, mi-a rupt gatul. La aceasta amintire, printer buzele lipite mi-a scapat un geamat. Am incercat sa ma apropii din nou de ea de multe ori d-atunci dar m-a respins de tot atatea ori, privirea ei ramanand de ghiata, exprimand doar dispret si ura, si aruncand vina a tot ceea ce s-a intamplat asupra mea. Si chiar era vina mea. Eu am plecat prima data, eu am facut-o pe Isabella sa sufere, pe Bella, mi-am spus usor, si tot eu am facut-o sa-si riste viata, venint in Italia pentru a ma salva, ca apoi s-o… insel-am spus cu greu cuvantul chiar si in mintea mea-. Eu nu eram asa, stiam ca nu eram, dar atunci, de ce am facut-o?</span></div><div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;">Apoi mi-am amintit de Rosalie. Niciodata nu am avut o relatie foarte stransa dar am vazut in mintea ei ca ar fi vrut cuadevarat sa ma distruga in ziua aceea nenorocita, in care totul s-a intors practice impotriva mea. In momentul in care a aflat ce am facut in mintea ei a aparut imaginea primului ei logodnic, omul acela de minic, fiinta aceea demna de dispret pe care, daca ar fi putut sa se stapaneasca in, cu siguranta ca l-ar fi rupt in bucat lasandu-l intr-o balta de sange, cel pe care il uraste ea cel mai mult. In momentul in care am realizat ca ma compara cu el un jughi duredos m-a strabatut prin tot corpul. De atunci ma ignora total, pur si simplu, e ca sic and as fi invizibil.</span></div><div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;">Jasper nu e nici el prea prietenos, dar totusi binevoieste sa ma salute. El isi concentreaza toata fuyria pe Cynthia si, din cate am citit in mintea lui, crede ca ea are o putere asemanatoare cu alui, la nivel emphatic, dar nu e posibil…as fi fazut asta in mintea ei. Si chiar daca ar fi putut, prin absurd, indeajuns de buna incat sa se ascunda de mine, de ce ar face-o? Doar eram impreuna, nu? Nu avea niciun sens…</span></div><div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;">Carlisle si Esme sunt, ei bine…tristi, pot spune. Ei au iubit-o mult pe…Bella. Ea a fost ca o fica pentru ei iar faptul ca a devenit o arma mortal folosita de volturi ii doare cuadevarat. Ei nu spun niciodata ca am fost un idiot dar am sentimental ca oricum asta cred. Am ajuns sa nu ma mai pot uita in ochii lor pentru ca, ori de cate ori o fac, practice ma inec in dezamagirea si in dezaprobarile lor nerostite. Ei incearca sa o primeasca cu caldura pe Cynthia, sa se apropie de ea, dar aceasta nu face niciun efort si, desi pe moment, dat fiind ca ea e cu mine, asta nu ma deranjaza, dar acum, ca sunt singur, in locul nostrum, al meu si al Bellei, felul in care fata asta ii trateaza ma dezgusta si ma face sa ma intreb ce naiba am in cap cand sunt in preajma ei.</span></div><div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;">Iar Emmett este cel care ma uimeste cel mai mult. Eu nu a fost nociodata o persoana serioasa, insa acum pare ca si-a pierdut entuziasmul si e mai mereu pe ganduri. In general evitata sa stea in preajma mea sau se gandeste la tot felul de tampenii fara sens. La inceput ma ignora total dar cu timpul a ajuns doar sa ma salute politicos, ma intreaba ce fac si…atat. Asta ma uimeste si ma doare in acelasi timp deoarece, de cand il cunosc eu, el nu a purtat niciodata pica atat de mult timp. Uneori il prind gandindu-se la Bella si la cat de bine se intelegea cu ea, la cat de dor ii este de ea si ca faptul ca si-a pierdut surioara mai mica. Pare cu adevarat indurerat cand se gandea la asta, ceea ce ducea la tristetea lui Jezz si la incercarile lui inutile de a ne tranzmite mai multa pace si voie bune, lucru care era in van. Asta il frustra si pe el iar atunci se enerva, o lua pe Alice si plecau numai ei stiau unde.</span></div><div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;">Simt ca familia se destrama si ca asta este numai vina mea. Relatiile dintre noi se racesc din ce in ce mai mult si eu nu stiu c ear trebui sa fac pentru a schimba asta. Imi aduc aminte ca acum patruzeci si ceva de ani, daca mi-ar fi spus cineva ca asta se va intampla, fie ea si Alice, m-ar fi facut sa bufnesc intr-un ras isteric si i-asi fi spus probabil ca ar trebui sa-si reserve un loc la spitalul de nebuni pentru ca asa ceva nu este posibil. Iar acum suntem pe punctual de a pierde tot ceea ce a facut Carlisle in circa patru sute de ani. </span></div><div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;">M-am gandit de multe ori sa plec dar pur si simplu nu am putut, ei erau familia mea si, chiar daca acum erau suparati pe mine (bine, suparati putea fi luat ca un compliment, dat fiind ca ceea ce simteau ei in mare parte era mai aproape de ura, fie intreptat spre mine, fie indreptata spre Cynthia).</span></div><div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;">Imi amintesc cat de fericit eram atunci cand i-am spus Bellei ce sunt iar ea mi-a spus ca nu o intereseaza, ca pentru ea nu conteaza ce sunt. Imi amintesc cat de fericit si liber m-am simtit cand ea m-a vazut in aceasta poiana, in locul unde ma aflam chiar in acest moment, asa cum sunt defapt in soare si imi amintesc ca, in loc s-o ia la fuga, asa cum ma asteptam, ea s-a apropiat de mine si m-a luat de mana. Felul in care ma privea, cu atat de multa iubire si bunatate aflate in ochii ei ciocolatii… Gandul ca acum ea nu mai e mea… Amintirea ei aflata mereu undeva in mintea mea, chiar si atunci cand Cynthia e cu mine…toate acestea ma distrug si pur si simplu nu stiu ce sa fac, nu stiu ce simt si asta ma face vulnerabil. Mi-as dori sa o intalnesc din nou sis a vad cu ma simt, poate ca asta ma va face sa imi dau seama cu adevarat ce simt, poate ca asa voi putea lua decizia o decizie in legatura cu ceea ce voi face in continuare… Dar daca imi dau seama ca nu voi mai putea trai fara ea? Daca ma voi indragosti si mai mult de Bells…ce se va intampla atunci? Pana la urma, ea ma uiraste acum, si pe buna dreptate, e o minune ca ma iertet prima oare si, indiferent cat de buna, iubitoare si iertatoare ar fi, poate sa treaca peste faptul ca am inselat-o de mai multe ori cu Cynty?</span></div><div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="font-size: small;">M-a indoiec…si oricum, probabil ca nu o voi mai vedea niciodata. <i>Si cu acest ultim gand m-am ridicat si am plecat din poiana noastra, acesta poian plina de amintiri de nedescris, dar foarte dureroase, aruncand o ultima privire si, parca vazand-o pe ea cum imi zambeste cu caldura si intelegere, asteptandu-ma sa ma intorc la ea.</i></span><br />
<i>~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ </i><br />
Hi! Stiu ca am intarziat mult doar mi-a fost destul de lene in aceasta vacanta si nu prea am avut chief de nimic, plus ca am redescoperit un fan fic tradus din engleza foarte dragut si fooooarte lunf si m-a cam tinut ocupata. Voi incerca sa ma misc mai repede data viitoare si sa fiu mai activa!<br />
Sper sa va placa acest capitol. M-am gandit sa va mai dau si umpic din perspectiva lui...acum, ce-a iesit, sper sa-mi spuneti voi...:D<br />
Va multumesc ca ca lasati comentarii si va rog sa o faceti in continuare si sa va spuneti parerile. Inseamna foarte mult pentru mine!<br />
Va pup:* Lectura placuta!</div>Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-71998202870120343362010-01-23T08:50:00.000-08:002010-08-21T02:50:09.119-07:00Capitolul 7: O alta decizie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqIqKFSdn-r4pKfN740JWy82Gz-4Jhif4TjJkpI2Moz49bc1YEgawR1VuCxVeckeMrxralK-9QM9EkCZkuVeNEHq2ihSGyF9EanKCSRWCEwtFXl3vl8Y93Z8_K220zo2qAWX-c3EhJZ7Pr/s1600-h/Black+Wallpapers+By+Colors+Poze+Alb+Negru+cu+Flori.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="256" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqIqKFSdn-r4pKfN740JWy82Gz-4Jhif4TjJkpI2Moz49bc1YEgawR1VuCxVeckeMrxralK-9QM9EkCZkuVeNEHq2ihSGyF9EanKCSRWCEwtFXl3vl8Y93Z8_K220zo2qAWX-c3EhJZ7Pr/s320/Black+Wallpapers+By+Colors+Poze+Alb+Negru+cu+Flori.jpg" width="320" /></a></div><br />
<div style="font-family: inherit;">Capitolul 7: O alta decizie...</div><div style="font-family: inherit;">Bella POV:</div><div style="font-family: inherit;">Au trecut mai bine de patruzeci de ani din clipa in care mi-am lasat familia, priestenii, lagadnicul…Nu, el este cel care m-a lasat in urma, el este cel care m-a distrus, mi-a luat totul fara sa-I pese, si totusi…inca ma doare amintirea lui, vocea lui. Incerc sa nu ma gandesc la el si uneori reusesc pentru ca amintirile din viata mea umana nu mai sunt ce-au fost, insa nu mereu. Acum este unul dintre acele memente in care mi-as da viata pentru certitudinea ca macar o clipa am insemnat ceva pentru el, ca macar un zambet a fost real… dar stiu ca nu are rost, el m-a uitat pe mine, ar trebui sa-l uit si eu.</div><div style="font-family: inherit;">Stau ghemuita la fereastra larga a camerei mele si privesc in zare, catre granitele Volterrei. De o perioada buna ma tot gandesc sa plec, dar nu stiu ce sa fac. Ei au avut grija de mine de cand m-au trensformat, si mai e si Alec, cred ca el ma leaga intr-un fel de acest loc, este bun si bland si chiar pare sa ma inteleaga. Mi-a suportat toanele, caderile nervoase si m-a acceptat asa cum sunt. Stiu ca daca voi pleca el imi va lipsi cel mai mult. Aici am cativa prieteni si sunt constienta ca daca voi pleca, ii voi pierde. Pot sa imi asum acest risc? Pot sa-mi fac propriul drum?</div><div style="font-family: inherit;">Desigur, Aro nu-mi va sta in cale, a stiut intotdeauna ca intr-o zi voi pleca dar…el…ei, toti, au fost langa mine in aceasta perioada sumbra, m-au ajutat sa trec peste durere si sa invat sa ma controlez, sa-mi controlez puterea asa cum trebuie, astfel ca atunci cand ating pe cineva, acesta sa nu mai cada instantaneu, sleit de puteri, m-au invatat cum sa-mi controlez scutul si m-au facut sa ma simt apreciata.</div><div style="font-family: inherit;">Am reusit sa ma imprietenesc putin chiar si cu Jane, e o fata de treaba, dupa ce ajungi sa o cunosti…mi-a fost alaturi atunci cand pana si sa vorbesc durea, arunci cand pana si sa respir imi aducea aminte de El…</div><div style="font-family: inherit;">Acum trebuia sa iau o decizie grea, si nu stiam ce sa fac. Nu a fost niciodata usor pentru mine sa iau decizii importante, iar aceasta imi poate schimba viata radical, poate pentru totdeauna. Sunt gata sa risc?</div><div style="font-family: inherit;">In minte mi-au venit amintirile misiunilor pe care le-am avut, toti vampirii care au murit de mana mea, groaza ce le era intiparita pe chipurile palide, rugamintile in van de a fi lasati in viata, promisiunile inutile, juramintele de a nu mai incalca regulile…apoi camera rotunda in care se “lua masa”, tipetele disperate ale oamenilor ce au cazut in capcana lui Haidi…ochii de carmin ai acestor vampiri. Imaginea vaga a lui Carlisle, cu ochii blanzi, de caramel, zambindu-mi si indemnandu-ma sa plec de langa acesti vampiri ce pastrau legea, amintindu-mi ca eu am ales o alta cale si ca locul meu nu e aici, m-a facut sa ma cutremur.</div><div style="font-family: inherit;">Dar, daca locul meu nu se afla aici…atunci unde e? Ar trebui sa hoinaresc singura, fara tinta, in cautarea a ceva ce oricum nu voi gasi niciodata, pentru ca locul meu, singurul loc in care ma puteam simti bine, era cu El, cu familia lui…iar aceasta nu era o obtiune.</div><div style="font-family: inherit;">Un suspin mi-a parasit pieptul. Nu puteam nici sa privesc rece, nepasatoare, cum acei oameni nevinovati mor, neavand nicio sansa in fata celor ca noi, cum o urmeaza cuminti pe Haidi ca mieii, nestiind ce ii asteapta dupa usile mari, frumos ornamentate; cum acei vampiri ard in fata mea.</div><div style="font-family: inherit;">E prea mult pentru mine…prea mult. In felul acesta nu voi putea rezista la nesfarsit, nu ma pot minti singura o vesticie. Eu nu sunt buna pentru locul asta, pentru felul acesta de a trai. Nu, nu de a trai, ci de a exista, pentru ca ceea ce am eu, mai mult decat la oricre alt vampir, nu poate fi numit viata, ci existenta, poate…pentru ca eu traiesc hranindu-ma rar, petrecandu-mi timpul in camera mea, o camera superba de altfel, dar totusi, doar o camera, privind in gol si indeplinind ordine. Rareori vorbesc cu alti vampiri, mai ales de cand nu mai am nevoie de exercitii pentru a-mi controla puterea, iar cand o fac, in general mai mult vorbesc ei decat mine.</div><div style="font-family: inherit;">Oftand, din nou, ma ridic si ma indrept cu viteza unui om normal spre usa dulapului meu imens. O deschid si imi iau o bluza neagra, mulata, si o perechie de blugi. Ma incalt cu o pereche de sandale cu toc, pe care le-am primit de la Jane, si ies din camera.</div><div style="font-family: inherit;">Privesc trista in jur, apoi incep sa alerg spre sala in care se afla cei trei suverani. Nu va fi usor sa le spun ca plec dar trebuie. Insa le voi promite a ii voi vizita cand voi fi prin imprejurimi. Imaginea celui care a inventat acest stil de viate pe care eu l-am adoptat imi pulsa in sparele ochilor, incurajandu-ma. El intotdeauna a fost atat de bun…ma intreb daca isi mai aduce aminte ca am existat in viata lui, a familiei lui. Ma intreb in ce oras s-au mutat acum, ma intreb daca parintii mei mai traiesc. Ma intreb daca sunt fericiti… sunt multe intrebari care ma rod pe dinauntru, si ale caror raspunsuri nu le voi afla prea curand…sau poate niciodata.</div><div style="font-family: inherit;">Insa am fost scoasa din ganduri cand am ajuns in fata usilor negre, mari, de metal, in spatele carora se aflau cele trei tronuri, locul din care cei trei conduceau. Stiam ca m-au auzit, si stiam ca banuiau ceva. Am tras aer in piept, facandu-mi curaj, spunandu-mi ca nu e nimic special in ceea ce fac. Imping usa usor si intru. In incapere mai erau catva vampiri, printer care si Chelseia si Renata. Dau din cap in semn de salut pentru fiecare dintre cei prezenti, apoi ii privesc in ochi pe Aro, Marcus si Caius. Primul le face semn tuturor sa iasa, iar acestia se supun, desi as putea spune ca nu sunt prea fericiti de acest lucru. </div><div style="font-family: inherit;">Felix se apropie de Aro si il atinge, probabil pentru a-I inpartasi nelinistea sa, si pentru a-I cere sa il lase sa ramana, insa acesta ii indica usa, fara a se sinchisi de dezacordul garzii sale. Singura care ramane este Renata. Ea imi zambeste. Purta o roba neagra, specifica tuturor garzilor…tuturor in afara de mine. Inca din prima misiune mie-mi dadusera o roba alba, care, dupa parerea mea, era mult mai draguta decat cele negre, obisnuite.</div><div style="font-family: inherit;">-Draga mea, se auzi vocea melodioasa a lui Aro, sa inteleg ca ai decis sa ne parasesti?</div><div style="font-family: inherit;">De ce a trebuit sa foloseasca tocmai acest cuvant? Parasesc…eu…nu vreau sa parasesc pe nimeni, nu, nu atata timp cat stiu ce inseamna sa fi parasit de cineva…</div><div style="font-family: inherit;">-Nu, am spus privinnd in jos. </div><div style="font-family: inherit;">Marcus m-a privit radicand usor o spranceana.</div><div style="font-family: inherit;">-Atunci ce faci? a intrebat el. </div><div style="font-family: inherit;">-Imi creez propriul drum. Iau o pauza de la misiuni si tipete si rugamiti. Am oboist. Dar poate ca intr-o zi ma voi intoarce, insa acum simt ca trebuie sa iau o pauza si sa imi pun viata in ordine. </div><div style="font-family: inherit;">-Sa inteleg ca iti iei o vacanta? se interasa si Caius, sunand totusi umpic ironic. El nu a scapat niciodata de antipatia pe care mi-o purta, din nu stiu ce motive.</div><div style="font-family: inherit;">-Poti spune si asa, presupun. Dar e o vacanta pe termen nedeterminat, poate nelimitat. Nu stiu.</div><div style="font-family: inherit;">-Desigur, desigur. Dar tu vei fi intotdeauna binevenita printre noi, stii asta, si te vom astepta pana cand iti vei da seama ca aici este locul tau, pentru ca sunt sigur ca vei ajunge la aceasta concluzie singura, la un momentdat.</div><div style="font-family: inherit;">Am incercat sa schitez un zambet, si am aprobat dand din cap, desi nu eram prea convinsa. El a chicotit, vizibil amuzat de ezitarea mea.</div><div style="font-family: inherit;">-Te vei convinge singura, draguta! Acum, tot ce putem face este sa-ti uram succes, atata timp cat esti absolut sigura ca asta vrei. Ne vei lipsi cu siguranta si sper ca vei lua decizia de a te intoarce. Camera ta va ramane libera, dar sa nu-ti uiti lucrurile, bine?</div><div style="font-family: inherit;">-Desigu! Va multumesc pentru tot! am soptit apoi m-am indreptat spre camera mea pentru a-mi lua bagajele. Acolo i-am intalnit pe Jane si pe Alec, care ma asteptau. Nu am idee cum de au aflat déjà ca vreau sa plec, insa, avand in vedere ca nu pareau foarte suparati, ma simteam umpic usurata, mai ales ca nu mai trebuia sa-I anunt eu.</div><div style="font-family: inherit;">Alec a zambit tris si mi-a aratat cateva genti de voiaj.</div><div style="font-family: inherit;">-Le-am facut noi, a soptit el. Dar… chiar vrei sa faci asta?</div><div style="font-family: inherit;">-Da, am spus serioasa.</div><div style="font-family: inherit;">M-au privit pentru o secumnda apoi s-au indepartat fara niciun cuvant, trecand pe langa mine. Ea nu mi-a aruncat nici macar o privire in timp ce el s-a uitat trist la mine pentru o secunda, inainte de a-si intoarce capul.</div><div style="font-family: inherit;">Am ridicat bagajele si m-am uitat la geanta din piele neagra ce se afla pe fotoliu. Era noua. M-am apropiat de ea si am ridicat-o, deschizand-o mai apoi. Inauntru se afla telefonul meu, acte de identitate, indejuns de multi bani cat pentru o viata (de om…dar totusi, o viata) si chieile unei masini.</div><div style="font-family: inherit;">Simtindu-ma oarecum vinovata, am luat bagajele, rugandu-ma in gand sa fie o masina mare, altminteri, n-am habar unde le voi pune pe toate. </div><div style="font-family: inherit;">Pe drum m-am intalnit cu mai multi vampiri, pe care i-am salutat usor in timp ce alergam spre iesirea din palat. Era noapte asa ca nu aveam nicio problema, nu riscam sa ma expun. O masina neagra, Audi, cred, ma astepta. Am lasat in spate bagajele si m-am dus pe locul soferului, incepand sa conduc cu viteza spre iesirea din Volterra, indreptandu-ma spre nicaieri, conducand de dragul de a conduce, fara a avea nicio tinta.<br />
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~<br />
Da, insfarsit am pus continuare! Incredibil!<br />
As vrea sa-mi cer scuse pentru aceasta intarziere, stiu ca am spus ca voi posta o data pe saptamana dar weekend-ul trecut am ajut musafiri, si saptamana asta si saptamana viitoare se incheie mediile...<br />
Oricum, as vrea sa va rog sa comentati! imi ridica moralul si ma ajuta foarte mult sa scriu!<br />
Si va promit ca voi incerca sa pun mai repede urmatorul capitol!:*</div>Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-36581541103468004432010-01-10T09:17:00.000-08:002010-05-31T04:58:39.396-07:00Capitolul 6: O nouo viata...sper<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7QGwR_TLaTIS2fkmZT3d7rwxGlwjLwMlp5qr90sJVCv7MrD3COWa6igD6KRngGtMSh0_SpNd2FO3iOhiCcMLvmmzJ2ZLs-4DBlebJ7qiwpEtyXG8aYvdf_cPB1yPD7Jh4zwM1DS-VO0Xk/s1600/picturecontent-pid-10924.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7QGwR_TLaTIS2fkmZT3d7rwxGlwjLwMlp5qr90sJVCv7MrD3COWa6igD6KRngGtMSh0_SpNd2FO3iOhiCcMLvmmzJ2ZLs-4DBlebJ7qiwpEtyXG8aYvdf_cPB1yPD7Jh4zwM1DS-VO0Xk/s320/picturecontent-pid-10924.jpg" /></a></div><br />
<b>Capitolul 6: O nouo viata…sper</b><br />
<b>Bella POV:</b><br />
<b>Inima mea a mai batut odata apoi, obosita, s-a aoprit. Pentru o clipa mi-am permis sa cred ca tot chinul acesta, atat fizic cat si pshihic, de va sfarsi, ca odata cu aceasta ultina bataie voi intra in nefiinta, dar nu a fost sa fie.</b><br />
<b>Durerea disparuse, insa amintirile nu. Inca mi se perindau dinaintea ochilor inchisi atat de multe amintiri cu el…cu noi…cu ea! Initial fiind usor in ceata apoi, incet, incet devenind mai clare, intiparindu-se in memorie parca pentru totdeauna. Un suspin mi-a scapat printer buze, iar ochii imi erau iritati. Am asteptat sa simt lacrimile curgandu-mi pe obraji, dar nu au venit, era ca si cum erau inghietate, obligate sa ramana pe vecie acolo impotriva vointei lor…imporitva vointei mele.</b><br />
<b>Am putut auzi cateva perechi de pasi gratiosi miscandu-se usor spore locul in care ma aflam eu. Dar… unde ma aflam, defapt.</b><br />
<b>Inotam prin amintire, dar nici una nu imi indica locul in care ma aflam, eram doar franturi dintr-un trecut indepartat…parca dintr-o alta viata. Am incercat sa ma indepartez de acele imagini care imi provocau atat de multa durere…atat de mult rau, sis a-mi amintesc ceva, orice, care m-ar putea lamuri, m-ar putea ajuta. Undeva, in timpul durerii aceleia insuportabile pierdusem notiunea timpului si a spatiului, lasasem in urma tot ce tinea de present si ma pierdusem in trecut, printer amintiri. Insa acum, un singur cuvant imi suna in minte mai presus de toate celelalte, un cuvant ce-mi trimitea fiori de ghiata pe sirea spinorii: “vampiri”.</b><br />
<b>O multime de franturi de amintiri mi-au invadat atunci memoria. O conversatie cu Edward in care imi vorbea despre durerea insuportabila prin care treceai in timpul transformarii…o alta in care aflasem ca vampirii nu pot plange…si atunci mi-am dat seama!</b><br />
<b>James…durerea…el ma muscase…focul…acolo il mai simtisem! Volturii…decizia mea…Italia…decizia lor…NU! Un alt suspin mi-a parasit buzele. Nu ma omorasera! De ce? Ma condamnasera...la o eternitate fara el…la o eternitate in care voi trai stiind ca nu ma iubeste, stiind ca nu insemn nimic pentru el.</b><br />
<b>Nemurirea…cat de mult mi-o dorisem, cat de multi mi dorisem sa fiu nemuritoare…si acum? Acum asta era cea mai cruda pedeapsa, cea mai dureroasa si nemiloasa tortura. Pentru a mia oara: Ce am facut sa merit asta?</b><br />
<b>-Tanara Bella? Se auzi o voce fina, melodioasa, rasunand in…palatal in care ma aflam.</b><br />
<b>Nu vrouam sa deschid ochii, sad au piept cu realitarea necrutatoare mai mult decat o facusem pana acum, dar trebuia. Stiam asta, stiam ca acum ca eram vampir, mai mult decat oricand, trbuia sa ma supun regulilor si, mai cuseama, celor care le inaugurasera: Anticilor din Volterra.</b><br />
<b>Am tras aer in piept, desi nu era nevoie, si am simtit atat de multe arume stranii, pe care nu le mai intalnisem. Nu mai era nevoie, m-am corectat cu furie, si asta este numai vina lui! Daca nu ar fi intrat in viata mea, daca nu m-ar fi mintit, daca nu mi-ar fid at sperante…DACA NU AR FI EXISTAT!</b><br />
<b>Un alt suspin iesi din pieptul meu in timp ce imi fortam ochii sa se deschida si corpul sa se ridice in sezut, amintindu-mi la timp sa incerc sa fac asta incet. </b><br />
<b>Totul era nou, diferit, mult mai stralucitor, mai intens. Vedeam totul, fiecare detaliu neansemnat era captat de vederea mea periferica si inregistrat. Erau mai multi vampiri ce ma priveau cu interes si unii…daca nu ma insel, chiar cu tispret. Pe multi nu i-am recunoscut, insa cei trei, ce ce se aflau cel mai aproape, imi erau clar intipariti in memorie. Erau Aro, Marcus si Caius.</b><br />
<b>Aro a venit putin mai aproape, zambindu-mi calduros si intinzandu-mi mana. M-am uitat ciudat la el pentru o fractiune de secunda apoi am priceput. Voia sa-mi citeasca gandurile. Nu mai increase asta odata?</b><br />
<b>Automat, cateva garzi s-au miscat nelinistite, dorind sa inainteze pentru al proteja….de mine, insa el le facu semn sa ramana pe loc. Gandul ca cineva ar avea nevoie de protective contra mea aproape ca ma facu sa zambesc. Aproape, pentru ca amintirile si faptul ca Aro statea cu mana intinsa asteptand, nu mi-au permis sa ma bucur de ironia sitoatiei. Mi-am intins mana spre al, amintindu-mi cam tarziu sa o fac usor, cam prea tarziu, deoarece ea a zburat practic, pana la el, atingando goar pentru o milisecunda mana lui, inainte ca douo garzi sa ma apuce de maini cu brutalitate si sa ma traga inapoi. Am simtit cum un impuls ciudat de autoaparare isi face loc in mintea mea si o energie necunoscuta se intrepta catre mainile mele, asteptand sa fie dezlantuita, si, pierzandu-mi si ultima farama de ratiune, am eliberat-o.</b><br />
<b>In clipa aceea cei doi s-au prabuist, in timp ce eu primeam din energia si puterea lor, luand chiar si unele experiente… era o senzatie stranie, fascinanta si usor inspaimantatoare. M-am dat repede inapoi, ducandu-mi mainile la spate, in timp ce simteam puterea aceea ciudata evaporandu-se din mainile mele.</b><br />
<b>Acum Anticii erau inconjurati de o multime de garzi, ei fiind prioritatea. Am vazut privirea ucigatoare a li Jane, care insa nu avea niciun effect asupra mea, apoi pe a fratelui ei, ce ma privea deasemenea, intens. Avea ochii negrii si ma privea cu mile, dar in acelasi timp cu curiozitate.</b><br />
<b>Am respirat adanc apoi am vorbit pentru prima data:</b><br />
<b>-Sunt bine. Imi cer scuze…vocea mea nu mai semana deloc cu ceea ce fusese inainte, acum era mai adanca, mai senzoala si mai melodioasa. Am ramas surprinsa auzind-o dar mi-am propus sa ma controlez, trebuia sa o fac! Nu stiu ce s-a intamplat acolo, am continuat. Eram speriat si am simtit ca era o putere in mainile mele care ma putea salva si…m-am oprit, inchizand ochii si incercand sa nu cad prada acestor emotii imprevizimile.</b><br />
<b>-Desigur…esti nou-nascuta. Defapt, de descurci impresionant pentru cineva care abia a iesit din procesul de transformare, l-am auzit pe Aro vorbind.</b><br />
<b>-Intradevar, a comentat Caius. Iar ceea ce ai descries tu pare a fi in talent foarte interesant.</b><br />
<b>Mi-am deschis ochii privindu-I in timp ce ceilalti vampire din incapere isi reluau locurile initiale, parand in continuare usor nelinistiti. I-am vazut sip e cei doi pe care ii…ma rog, ce le facusem, ducandu-se de-o parte si de alta a lui Aro. Am zambit timid, in semn de scuza, rugandu-ma sa am ocazia mai tarziu sa imi cer iertare.</b><br />
<b>Marcus, pentru prima oara de cand il stiu (nu ca ar insemna prea mult, daca e s-o luam asa) nu mai parea plictisit ci…usor intrigat.</b><br />
<b>L-a atins pe Aro in mod deliperat, iar acesta a dat aprobator din cap privindu-ma cu interes pentru inca o secunda, apoi intorcandu-se catre Caius si atingandu-l sip e el. A zambit, vadit multumit, apoi s-a reantors la mine. </b><br />
<b>-Bella, a spus cu o voce prietenoasa si rebdatoare, ca si cum ar fi vorbit cu un copil de patru ani, noi ne intrebam daca ai vrea sa stai cu noi o perioada, sa intri in garda. La felul in care te descurci ca nou-nascut nu cred ca vei avea nicio problema sa te adaptezi, si noi am putea sa te ajutam sa-ti cizelezi puterile. Ca sa nu mai spunem ca sa te intorici la familia Cullen dupa ceea ce ti-a facut Edward…</b><br />
<b>In momentul in care i-a pronuntat numele am simtit un nou val de durere si disperare complesindu-ma, dar ura aparu si ea, luand locul intai, fiind mai presus de orice alt sentiment. Nu-l mai ascultam de mult pe Aro. Nu vroiam sa raman, cel putin, nu pentru totdeauna. Imi amintesc ceea ce am aflat despre ei, motivul care l-a determinat Carlisle sa plece de la Volturi. Nu vroiam sa ajung ca ei, dar trebuia sa invat sa ma controlez sis a-mi controlez puterile.</b><br />
<b>Mi-am dat seama ca toti asteptau un raspuns si, condusa mai presus de toate de ura, deoarece stiam ca m-as fi putut duce la Polul Nord sa caut familia din Denali daca as fi vrut, am luat o decizie.</b><br />
<b>-Da, dar numai pentru o perioada. Si numai daca mi se permite sa nu vanez oameni, am spus cu hotarare.</b><br />
<b>Bineanteles, stiam ca am mers prea departe, ei erau conducatorii supreme ai vampirilor. Cine eram eu sa le pun conditii? Dar chiar si asa, nu voiam sub nicio forma sa ma hranesc cu sangele oamenilor nevinovati, si nici nu-mi suradea idea sa raman aici pentru totdeauna. O eternitate e cam mult totusi…</b><br />
<b>Aro i-a atins din nou pe fratii sai apoi a incuviintat desi se vedea pe chipul lui Caius ca nu era prea fericit, in timp ce Marcus parea usor amuzat de situatie.</b><br />
<b>Acum incepe o nouo viata pentru mine. O viata in care nu voi mai fi eu cea slaba, desi nu vpoi fi fericita niciodata, desi ai prefer de mii de ori sa mor, voi trai, si voi face tot ce pot pentru a nu irosi aceasta sansa si poate…la un momentdat il voi uita…</b><br />
<b>~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~`</b><br />
<b>Am pus insfarsit continuarea. Stiu ca a durat cam mult dar a venit scoala si e sfarsit de semestru si stiti cum e...ascultarile si terstele...asa ca deacum voi costa ceva mai rar decat inainete. Sper sa nu va suparati.</b><br />
<b>PS1:va rog sa comentati!</b><br />
<b>PS2:va multumesc ca ati raspuns la sondaj!</b>Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-18679581570818071762010-01-02T10:39:00.000-08:002010-05-31T04:53:00.459-07:00Capitolul 5: Flacarile iadului<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsIetONGJ-tQAkQFLQFY8ck0ebT9dJg3Achr0VN8gWb0OhRxgPaJzvfT_gWbqI_ymCJrFwCyuEqwwlLnS3HTdJ8IedURvtBgo-eKIOn-exG9nnPRUcf6OGX81R4bPdQWFfTV_O5Mem7m-2/s1600-h/heart-5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" ps="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsIetONGJ-tQAkQFLQFY8ck0ebT9dJg3Achr0VN8gWb0OhRxgPaJzvfT_gWbqI_ymCJrFwCyuEqwwlLnS3HTdJ8IedURvtBgo-eKIOn-exG9nnPRUcf6OGX81R4bPdQWFfTV_O5Mem7m-2/s320/heart-5.jpg" /></a></div>Capitolul 5:<br />
<br />
<br />
Bella PDV:<br />
<br />
Nu stiu cat a trecut…secunde…minute…ore…poate chiar zile, cert e ca durerea era tot mai mare si eu nu cred ca mai pot indura focul acesta blestemat! Ce am facut sa merit asta? De ce sufar in felul asta, de ce am fost trimisa in iad? Condamnata sa stiu ca el nu ma iubeste, ca e cu alta in timp ce focul iadului ma mistuie pe dinauntru si imi arde fiecare farama a sufletului. As vrea sa tip, sa plang, sa ma fac auzita…dar nu pot, durerea e prea mare, simt ca daca as incerca sa misc fie si un muschi as innebuni…parca dupa ce mori nu mai trebuia sa ai corp, sa-l simti…ei…eu il am, si, la dracu`, mai constienta de atat de prezenta lui nici ca puteam fi!<br />
<br />
Cu timpul, am inceput sa disting mai multe respitatii, uneori se auzeau pasi, dar nicio voce…Aveam o senzatie stranie, nu stiu de ce dar, cumva…nu credeam ca sunt moarta, nu ar fi avut cum. Nu am simtit acea senzatie de pace, pe care se presupunea ca ar trebui sa simti daca nu ai fost criminal in serie, hot sau mai stiu eu ce si nici nu am luat parte la “judecata de apoi”, iar arsura…felul in care focul imi mistuia venele in timp ce inima imi bubuia in piept, era…dureros, cunoscut; si ca totul sa fie perfect, sub pleoapele inchise puteam vedea cu o claritate sfasietoare aceeasi imagine blestemata, aceeasi scena nenorocita…<br />
<br />
Si atunci, dupa atat de mult chin, am putut simti in varfurile degetelor cum focul incepea sa se retraga, in timp ce inima mea nu vroia sa se opreasca odata, sa imi curme suferinta…as accepta bucuroasa iadul, nimic nu putea fi mai rau decat focul impreuna cu acea imagine care va fi etern intiparita in mintea, inima si sufletul meu, acea imagine care-l infatisa pe LOGODNICUL MEU in bratele ALTEI femei. Peste toata suferinta si durerea pe care le simteam inainte, peste deznadejdea coplesitoare si peste iubirea pe care stiam ca i-o voi purta mereu s-a asternut, mai puternica decat toate, ura. Ura pentru el, pentru tot ceea ce mi-a facut, pentru tot ceea ce a insemnat el pentru mine; ura pentru orasul ala nenorocit; ura pentru propriile-mi slabiciuni, pentru mine, pentru ca am fost o proasta, pentru ca am crezut in el, pentru ca as fi fost instare sa-I dau totul, chiar si propriul suflet, m-as fi condamnat la iadul ala despre care tot vorbea, as las totul in urma fara sa-mi pese, doar ca sa fiu cu el; si cel mai mult, ura pentru faptul ca stiam ca inca as face asta…daca mi-ar cere-o, daca mi-ar spune ca regreta si ca ma iubeste. De ce?<br />
<br />
Focul disparea usor din extremitatile corpului meu adumandu-se in inima mea, parca propunandu-si sa ma tortureze. Simteam cum acea durere sfasietoare o face sa bata din ce in ce mai repede…dureros de repede. Am auzit pasi apropiindu-se, erau gratiosi…si instinctiv, am stiut ca nu erau oameni…ca erau vampiri. <br />
<br />
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ <br />
Asa cum am promis, am postat capitolul 5 (wow, uimitor!) Chiar am reusit! Banuiesc ca ati observat ca eu sunt cam...greu de urnit, dar totusi am reusit. (azi:)) ) <br />
Imi cer scuze ca e cam scurt! <br />
Si va rog, ca de fiecare data sa comentati!Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-85871693964046599902010-01-01T03:38:00.000-08:002010-01-01T03:51:52.856-08:002010-La multi ani!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUr4d_GXU6nnQO3jvb8oKeOdbsDy6Kxiw8w85VSkn-nQp14gl21qdkV8wDZ3JNSnOuWZT6u_qHKhtxBrDh_IvtARpoGOQ7Em2eTIxUZPOupglUfBuWjX1DJ97baMOsWK2cirUGo7HzKyGp/s1600-h/celebratethenewyear.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUr4d_GXU6nnQO3jvb8oKeOdbsDy6Kxiw8w85VSkn-nQp14gl21qdkV8wDZ3JNSnOuWZT6u_qHKhtxBrDh_IvtARpoGOQ7Em2eTIxUZPOupglUfBuWjX1DJ97baMOsWK2cirUGo7HzKyGp/s320/celebratethenewyear.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5421737810540070050" /></a><br />Iata ca a venit si anul 2010...wow...2009 a trecut atat de repede. Parca a zburat... Oricum...La multi ani, multa fericire si implinire in acest an! Altceva...nu stiu ce altceva v-as mai putea ura...multa sanata si...cam atat.<br />As mai vrea sa ma spun ca imi pare rau, stiu ca unora dintre voi v-am spus ca ca urma sa postez capitolul urmator iesi doar ca...am avut musafiri si nu prea am mai avut timp...oricum, cred ca daca nu azi, macar maine il voi pune.(sper)<br />Inca odata, la multi ani!Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-63934215624060042482009-12-27T10:59:00.000-08:002010-05-31T04:52:28.812-07:00Capitolul 4: Nu mai insemni nimic!Capitolul 4:Nu mai insemni nimic!<br />
Alice PDV:<br />
Cand am intrat in casa toti ne asteptau. Eram surprinsa de faptul ca Rosalie era atat de furioasa, desi probabil ca nu ar trebui…la urma urmei, ea a avut unele experiente neplacute in viata ei umana…relativ similare cu ceea ce indura Bella acum. Oricum… dupa ce am tipat la Edward (mai mult mental decat vocal deoarece eram intr-un loc public si nu era o idée buna sa facem o scena), practic, l-am tarat pana acasa. Evident ca tarfa nu a plecat o clipa de langa el…sa nu riste cumva sa piarda controlul asupra lui marionetei ei! Asta era Edward: o marioneta! Asa cum a spus si Jasper, tipa asta are o putere ciudata de care nu vrea sa aflam si pe care o foloseste asupra lui. Totusi…presupun ca are limite, altminteri…de ce nu ne controleaza pe toti? Oricum, revenind la ce faceam inainte sa intru in casa:<br />
“IDIOT, NENOROCIT, DE CE NAIBA A TREBUIT TU SA TE SARUTI CU TARFA ASTA? NU TE-AI GANDIT LA BELLA? LA CUM O VA AFECTA ASTA?”<br />
Dar am fost intrerupta din monologul mental pe care i-l adresam IMBECILULUI de langa mine de catre Carlisle, care a spus, in estenta, ceea ce am tot urlat eu de mai bine de douazeci de minute:<br />
-Cum ai putut?<br />
Am deschis gura deoarece aveam de gand sa incep sa-I explic lui Carlisle ca a facut-o de idiot si de tampit dar am impietrit. Ochii mei isi pierdura concentrarea iar in fata lor am putut-o vedea pe Bella in aceeasi camera in care am fost noi primiti acum cateva luni. Era plansa si era evident ca nu se putea mentine pe picioare singura, asa ca Alec o tinea de talie. Marcus si Caius erau asezati fiecare pe tronul lui in timp ce Aro statea in picioare si o privea compatimitor pe Bella. Apoi am auzit vocea ei rasunand in incaperea plina cu vampiri:<br />
<span style="font-style: italic;"> -Am venit pentru a va cere sa decideti daca ma veti transforma sau ma veti ucide. Pentru mine oricum nu conteaza. </span><br />
Ochii mei s-au focalizat din nou, si i-am putut vedea pe toti cum se stransesera in jurul meu iar acum ma priveau ingrijorati…sau aproape pe toti. Cynthia il tragea pe Edward laoparte, iar el se uita la mine cu o expresie ciudata…nu am putut s-o inteleg, parea…derutat. Apoi am simtit mainile lui Jasper cum imi cuprindeau talia si l-am auzit soptindu-mi ceva, dar eram pierduta. Nu puteam sa cred ce urma sa faca Bella. O vazusem, bineantele, luand un avion spre Italia dar…nu m-am gandit nicio clipa ca ar face asta…si nici ea nu a facut-o pana cand nu a fost sigura ca nu o mai putem opri.<br />
Am inceput sa suspin si simteam intepaturi in ochi… acea iritare pe care o aveam atunci cand incercam sa plangem, desi fara success. Am simtit cum Jezz incearca sa ma calmeze dar nu avea niciun efect! Sora mea …surioara mea mai mica. E numai vina lor. Am simtit cum peste durere se asaza un val de furie, ca un dus rece, dandu-mi o energie vulcanica. Nu ma mai simtisem asa de furioasa nici macar cand idiotu` imi zisese ca vrea s-o paraseasca pe Bella! M-am smuls din bratele lui Jasper fara niciun preaviz si am sarit la Edward care nu se astepta la asta, nimeni nu se astepta, nu am gandit, practic, acea miscare. Am impins-o pe tarfa aia de langa el cu o singura miscare si apoi l-am apuvat de gulerul camasii, tragandu-l in sus, facandu-l sa fie si mai inalt ca mine, dar asta nu conta, nu acum.<br />
Odata ce nenorocita nu-l mai atingea, expresia lui s-a schimbat. Durerea si disperarea isi facusera loc pe fata lui, odata cu vina. Nu-mi pasa, ar fi trebuit sa se gandeasca mai-nainte la faptul ca urma sa sufere, ar fi trebuit sa ma asculte, sa se tina departe de acea…acea…nici nu stiu cum s-o mai numesc.<br />
Nu aveam nicio intentie sa ma gandesc la ce aveam sa-I fac, asa ca am inceput sa traduc in franceza Imnul Republicii Anglicane Libere. Mainile mele s-au inlantuit in jurul gatului lui si am inceput sa strang. Apoi mi-am amintit figura plina du durere pe care a facut-o cand am sarit la el. Am lasat Imnul si am incpeut sa imi imaginez o Bella cu ochii rosii, plini de ura pentru el si pentru noi toti. Si, desi ma durea la fel de tare, eram fericita ca-l faceam sa sufere. O merita din plin. M-as fi simtit vinovata daca el ar fi scapat fara mustrari de constiinta. <br />
-Stii ce, Edward Masen? am spus eu, nemaidand doi bani pe sufletul si suferinta lui. Din momentul asta nu mai esti fratele meu. Din momentul asta esti un gunoi pentru mine. Si ca sa-ti dovedesc cat de putin ai ajuns sa insemna pentru mine… , am zis eu si am tras tare de capul lui, rupandu-I gatul. Un urlet a evadat dintre buzele lui, apoi ochii lui s-au inchis. <br />
Am simtit doua brate inconjurandu-ma si tragandu-ma de pe corpul decapitat al lui Edward. Emmett o tinea pe Cynthia, care era pe cale sa ma atace, iar Esme si Carlisle se uitau socati la mine. Jasper ma tinea cu grija, soptindu-mi cuvinte de dragoste in ureche, iar Rosalie ii atasa capul la loc lui Edward. M-am uitat la ea cu dispret. Nenorocitul ala nu merita ca ma uit la el nici cu spatele, nu merita nimic, nu o merita pe Bella si dragostea ei. Merita Iadul pe care era convins ca il va primi, merita ura pe care o stranise. De fapt, nu merita nici macar atat. Merita sa fie un nimeni. Si pentru mine asta urma sa fie. Un gol inutil in esenta universului, un lucru caruia eu nu-I voi mai acorda nici cea mai mica atentie.<br />
M-am intors si l-am imbratisat pe Jasper. Aveam nevoie de sustinearea lui, sau aveam sa ajung sa fac ce a facut Edward primavera trecuta. <br />
-Gata, Alice, e bine, gata, iubito, vocea linistitoare a lui Jasper imi rasuna in urechi. Am simtit o alta mana pe umar. M-am intors si am vazut-o pe Rose. Stiam ca e de acord cu mine, dar ea nu ar fi facut niciodata asta. Pana la urma, Carlisle isi dories candva ca ea sa fie sufletul pereche al lui Edward. <br />
Emmett sa scos-o pe Cynthia din camera, ceea ce a mai calmat apele. Curva dracu, o uram. Am inceput sa ma zbat in imbratisarea lui Jasper.<br />
-Da-mi drumul, Jazz. Te rog sa-mi dai drumul. Acum! am tipat. Simtindu-mi furia, m-a eliberat. Am sarit in picioare, desi nu stiam cand ajunsesem pe jos, si am luat-o la fuga dupa Cynthia. O sa-si ia si ea portia.<br />
Emmett o retinea la vreun kilometru departare de casa, astfel incat orice ii facea ea lui Edward sa nu mai aiba efect.<br />
-Tine-o, te rog, Emm, am spus cu o voce rece ca gheata. Picurile de ploaie faceau ca pamantul sa fie namolos, noroiul patandu-mi hainele si facandu-ma sa arat mai feroce ca niciodata. Teama Cynthiei ma facea sa ma simt cu mult mai bine. Era atat de puternica incat era palpabila, aprope ca o puteam atinge.<br />
-Asa, curvo, teme-te, tremura! Imi placi asa, inocenta si speriata. <br />
M-am repezit la ea, moment in care Emmett i-a dat drumul si s-a indepartat. Se pare ca era suficient de speriata ca sa uite sa-si folosesca blestematia de putere. Am apucat-o de par si am tarat-o prin noroi, simtind gustul dulce al razbunarii in fiecare celula a corpului meu de piatra, lasand ura profunda sa ma acapareze si dand uitarii fiece sentiment de mila pe care Carlisle si Esme mi-l indusesera vreodata. Nu voiam sa o las sa mai stea prin preajma. Voiam sa o fac sa sufere, sa ma urasca, sa incerce sa se razbune pe mine. Si, atunci cand o va face, voi intoarce intreaga mea familie impotriva ei. <br />
-Tarfa dracu, sa nu te mai prind ca te atingi de Edward. Mi-ai distrus familia, ai tarat cu sentimentele noastre pe jos. Nu permit nimanui sa faca asta. Nici macar fratelui meu. Si cu atat mai putin unei straine, unei dusmance. Vreau sa dispari. Sa nu te mai vad niciodata, am urlat eu, furia si ranchiuna dandu-mi forta sa ii rup mainile si picioarele aproape fara efort.<br />
-Nu, Alice, oprete-te, am auzit vocea lui Edward din spatele meu, lucru care m-a facut si mai furioasa. <br />
-Opreste-te dracu’ acolo unde esti, idiotule. Sau te rup si pe tine in bucatele asa cum fac cu ea. O sa va ard pe amandoi. SI atunci nu o s-o mai vezi niciodata pe Bella ta. Care, oricum, datorita “bunavointei” tale este probabil moarta. Si daca nu e moarta fizic, sufleteste este oricum. Nu ne meriti. Nu meriti sa ai o familie. Meriti sa arzi in cea mai adnaca groapa din Iadul ala despre care tot zici ca ne inghite dupa ce murim. Esti nimic pentru mine. Nici macar atat. Nu existi. Esti nimeni. Te urasc! am urlat eu, frangandu-I gatul. <br />
<span style="font-style: italic;"> Apoi am fugit…</span><br />
Stiam ca ea avea sa se regenereze si avea sa fie intreaga in mai putin de 20 de minute, dar nu imi pasa. Voiam sa ma rup de tot. Si atunci a venit viziunea. O Bella cu ochii rosii, cu ura mocnind in sufletul ei, vanand fara mila un vampir nomand care incalcase Dumnezeu mai stie ce regula nescrisa a Volturilor. Deci ei alesesera sa o foloseasca. Alesesera sa folseasca ura si furia ei ca sa faca maceluri. Ea avea sa fie cea mai puternica veriga a garzii lor. Ceea ce insemna ca… insemna ca lumea nostra avea sa fie complet dominata. Era mai bine asa. Trebuia doar sa o conving pe Cynthia sa incalce regulile. Nu ar trebui sa fie asa greu. Doar daca… Edward. Nu mai aveam ce cauta in familia asta. Chiar daca aveam sa o las pe Esme fara jumatate din familie, aveam sa plec. Macar voi avea liniste sufleteasca. Voi sti ca, daca Volturii vor veni sa ma ia pentru puterea mea, nu vor ajunge si la Edward si la restul familiei mele in acelasi timp.<br />
Chiar atunci, dintre copaci s-a ivit Jasper. S-a apropiat ezitant de mine si mi-a zambit cu dragoste. Si-a inlantuit bratele in jurul meu, tragandu-ma la pieptul lui intr-o imbratisare plina de dor.<br />
-Sa nu mai pleci niciodata de lunga mine! mi-a spus. Il intelegeam. Dupa stresul prin care il pusesem sa treaca anul trecut, cand plecasem la Volturi, eram sigura ca nu va mai avea niciodata de gand sa ma lase sa plec de langa el.<br />
-Jasper, plecam, am spus cu un calm de gheata.<br />
-Nu, mi-a raspuns in acelasi mod.<br />
-Poftim?! Am tipat, contrariata.<br />
-Nu te voi lasa sa pleci, m-a anuntat, calm si imposibil.<br />
-Am spus ca plecam amandoi! am repetat eu, fiind convinsa ca nu intelesese ce voisem eu sa spun.<br />
-Nu, a spus el din nou.<br />
-De ce? am intrebat eu, incepand sa ma infurii.<br />
-Daca vei pleca, Edward si Cynthia nu vor mai avea nimic in cale, iar Cynthia va avea cale libera la sufletul lui Edward. Nu va reusi niciodata sa-l obtina cu adevarat, dar, folosindu-si vrajitoriile si puterile, il va inlantui impotriva vointei lui. E ceva ce nu pot intelege. E o putere asemanatoare cu a Chelseei, dar mult mai puternica. Nu imi dau seama cum functioneaza, dar nu o pot impiedica. Si nu putem zice nimic. Nu stiam inca cum functioneaza. Ea ar putea sa intoarca toata familia impotriva noastra.<br />
-Dar…<br />
-Tebuie. Pentru Edward. Si, daca vorbeai serios cand ai zis ca nu mai dai doi bani pe Edward, atunci pentru mine. Pentru Bella, pentru Esme, pentru Carlisle si pentru tine insati.<br />
Am dat aprobator din cap. Avea dreptate. Aveam sa salvez pe toata lumea de aceasta blonda siliconata. Greutatea faptului ma apasa si nu era nicio cale sa o dau la o parte. Ma consolam cu gandul ca Jazz ma va ajuta si ca faceam un bine. Dar teama ca nu voi reusi ma macina si nu aveam nicio sansa sa uit nici macar pentru un moment ca ma faceam vinovata de suferinta Bellei si de prostia lui Edward. <br />
Eu eram vinovata deoarece nu mi-am dat seama mai devreme. Si, ca sa ma revansez, aveam sa indrept lucrurile. Pentru ca acum totul depindea de mine…<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiV24hoP49aQ6pt1-MvRupDMjZJfScPiELQbLjdKL8el8FHbh7e_8Y_y3Wl5Dyq0cjKhFMCbddvgwe0F7unNySd6F1AaKcdTdy8oDyVSdP_0T4h5ghbpShkR6bXxjvXoo9KzuONXsfO3L1X/s1600-h/asdfghjkl.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5419998751564079218" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiV24hoP49aQ6pt1-MvRupDMjZJfScPiELQbLjdKL8el8FHbh7e_8Y_y3Wl5Dyq0cjKhFMCbddvgwe0F7unNySd6F1AaKcdTdy8oDyVSdP_0T4h5ghbpShkR6bXxjvXoo9KzuONXsfO3L1X/s320/asdfghjkl.jpg" style="cursor: pointer; display: block; height: 311px; margin: 0px auto 10px; text-align: center; width: 320px;" /></a><br />
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~<br />
Deci, as vrea sa va spun ca la acest capitol am primit o mana de ajutor de la prietena mea, Alice. Ea m-a ajutat la scrierea acestui capitol si este foarte posibil sa ma mai ajute si pe viitor...deci acest capitol a fost scris impreuna, si am vrea sa va rugam sa comentati. <br />
Deasemenea, amandoua va uram sarbatori fericite in continuare! Speram sa va placa acest capitol si ne cerem scuze pt eventualele greseli!:)Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-90593483391756169432009-12-24T08:22:00.000-08:002009-12-24T08:42:47.527-08:00La multi ani si scuze!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsfOpB7mYudDlBnVUNtOH2hKRg5Ihc8Jy-giQCiwFOQ3S5pfjCvqbtCxSl8JA_HQOeyXbrw2LSZShUJDrhOWkb3K63E-PT9N_5d5Chh4lIrSKL3Vee6Y8u6tA8HkzMxtMCyOk2BhoMmq3d/s1600-h/lights139lisalindsay.png"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 234px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsfOpB7mYudDlBnVUNtOH2hKRg5Ihc8Jy-giQCiwFOQ3S5pfjCvqbtCxSl8JA_HQOeyXbrw2LSZShUJDrhOWkb3K63E-PT9N_5d5Chh4lIrSKL3Vee6Y8u6tA8HkzMxtMCyOk2BhoMmq3d/s320/lights139lisalindsay.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5418842058737179074" /></a> Vreau, in primul rand, sa va urez la multi ani deoarece au venit sarbatorile de iarna. Va urez noroc, sanatate, fericire si un an nou imbelsugat! "Fie ca cea mai trista zi a anului ce vine sa nu fie mai trista ca cea mai fericita zi din anul acesta!" Inca odata la multi ani si sarbatori fericite!<br />Deasemenea, as vrea sa-mi cer scuze ca nu am mai postat de mult dar... mi-a fost cam lene sa scriu si nici nu prea am avut inspiratie, insa acum m-am apucat de capitolul 4 si sper sa-l pun in urmatoarele zile, desi probabil ca va fi cam greu deoarece voi fi plecata la tara...stiti probabil cum e:D<br />La multi ani!Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-44871120067223489382009-12-16T11:41:00.000-08:002010-05-31T04:51:58.122-07:00Capitolul 3: Cum a putut?<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg56u3DukXpSzzcgW-wQRfUq6_D1FRvQvCv_jL-oWyvwAMBg0GC1CcE7E5hUH-U6XzezbMk8MWX2DhKbnlcspoFhEBu4LvQ_tNPrv_0iKF9jAAIbXcpEG0ak1aEBZs3GRLb1Ily6623hyphenhyphen_7/s1600-h/bg1.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5415922201120071682" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg56u3DukXpSzzcgW-wQRfUq6_D1FRvQvCv_jL-oWyvwAMBg0GC1CcE7E5hUH-U6XzezbMk8MWX2DhKbnlcspoFhEBu4LvQ_tNPrv_0iKF9jAAIbXcpEG0ak1aEBZs3GRLb1Ily6623hyphenhyphen_7/s320/bg1.jpg" style="cursor: pointer; display: block; height: 225px; margin: 0px auto 10px; text-align: center; width: 320px;" /></a> <br />
Capitolul 3: Cum a putut?<br />
Rosalie PDV:<br />
Stateam in fata oglinzii, cu Alice langa mine, pentru a face ultimele retusuri noii mele garderope cand, dintr-o data, fata ei vesela a impietrit. Am oftat: o alta viziune sacaitoare! De ce trebuie Alice sa aiba viziuni in cele mai nepotrivite momente? Adica, te rog, garderoba mea! Nu zic ca nu suntem norocosi ca are un astfel de talent, adica stie intotdeaun cand apar articole de imbracaminte si incaltaminte noi, sau ce se va purta sezonul viitor, dar totusi… <br />
Insa monologul mental imi fu interrupt de Alice care…il injura pe Edward? S-a tignit? Nu ii spunea ea mereu ca este fratele ei preferat? Si acum…<br />
-IDIOT, asta e Edward, un IDIOT, TAMPIT, PROST! Cum a putut sa-I faca asta? Cum indrazneste?!? CUM?! Si NENOROCITA, TARFA aia de Cynthia! Cum isi permite?!<br />
Ei…se pare ca Alice nu o prea suporta nici pe noua noastra prietena…nu ca eu as suporta-o pe tarfa aia, adica, cine se crede sa dea buzna in casa mea si sa se comporte ca si cum I se cuvine totul?<br />
I-am auzit pe toti -cu exceptia lui Edward, care ar trebui sa se simta norocos ca nu se afla prin preajma acum, pentru ca probabil Alice l-ar fi omorat pe loc, la starea in care se afla…ma intreb ce o fi facut de a asmutit-o asupra sa… si Cynthia care lipsea mai nou(bine, mai vechi, sau…cam de cand o stiu) de cate ori lipsea si Edward (Daca el nu ar fi fost logodit cu Bella si nu as fi stiut cat de mult o iubea, as fi crezut ca e cu tarfa aia nenorocita-slava domnului ca nu e-). …- cum urcau alergand scarile, alarmati de “urarile de bine” pe care I le facea surioara mea “fratiorului ei preferat” si “tarfei nenorocite”. <br />
Mda, fratior preferat pe naiba, e prima oara in mai bine de saizeci de ani de cand o cunosc, cand o aud injurand. De aici hai sa tragem concluziile…<br />
-Draga, nu vorbi asa de fratele tau! Stii cat de mult te iubeste..., a inceput Esme punandu-I o mana de umar in incercarea –zardarnica, dealtfel- de a o calma.<br />
-Da, Alice, ce ti-a facut Eddie de merita sa-l faci in toate felurile? il aud si pe Emm din spate, vocea lui fiind absolut inconfundabila pentru urechile mele.<br />
-Nu mie, a marait Alice cu furiea si veninul picurandu-I din voce, ci Bellei! Cum a putut? Nu s-a gandit deloc la ea? La cum o va afecta asta?<br />
-Nu-mi spune ca iar vrea sa plece! am auzit din nou vocea lui Esme, de data aceasta ingrozita.<br />
-Ar fi mai bine, ii raspunse Alice la fel de furioasa, in ciuda faptului ca Jasper ii trimitea obisnuitele lui “valuri de calm”. Se pere ca era cu adevarat furioasa… Atunci l-as fi putut tara inapoi cu forta, a continuat ea. Dar asa…cred ca atunci cand o prind pe tarfa aia o sa o…<br />
-Alice! Cum poti sa-I vorbesti in acest fel Cynthiei? Ea face cu adevarat eforturi pentru a se adapta acestui mod de viata! vocea lui Carlisle se facu si ea auzita, fiind destul de suparata.<br />
Am vazut-o pe Alice intunecandu-se de furie in timp ce il fulgera pe Carlisle cu privirea, si pentru o clipa mi-am facut griji ca ar putea sa il atace. Nu am mai vazut-o niciodata asa. Oricum, nu puteam sa nu fiu deacord cu ea, indiferent care ar fi motivul izbucnirii ei atat de bruste. Alice avea dreptate, acea femeie era oribila, dar totusi, ce legatura are asta cu Edward si Bella? Nu are nici-un sens! Sau nu vreau eu sa aiba. Am devenid destul de buna prietena cu viitoarea mea cumnata si nu vreau sa-mi inchipui ca Edward ar rani-o cu buna stiinta. Nu dupa ce a suferit atat de mult…<br />
-Carlisle, a marait, daca ai fi vazut ce am vazut eu nu ai mai spune asta. Ea a sarit practic pe el, si…vocea I s-a frant, si el i-a raspuns! In fata Bellei! Tu intelegi? Stii la ce va duce asta? Iti dai….<br />
Dar nu am mai ascultat-o. Nu puteam sa cred. Cum a putut sa-I faca asta? A umilit-o si a distrus-o! Dar…<br />
-Alice! am interupt-o. Tu ai vazut o alternative a viitorului! Poate ca putem sa impiedicam asta! Daca ne grabim, poate ca vom ajunge la timp! O idepartam pe acea tarfa si nimeni nu va stii nimic…<br />
Privirea lui Alice mi-a inchis gura. Am putut vedea in ochii ei durerea inotand in si pot sa jur ca daca ar putea plange ar face-o.<br />
-Tu crezi ca ass mai fi stat aici daca nu as fi fost sigura ca asta s-a intamplat deja? Nu stiu ce sa fac, Bella e in ceata. E ca si cum nu e sigura de ceea ce vrea sa faca, dar in orice caz, nu vrea san e vada. Am luat in calcul obtiunea de a merge dupa ea si…nu e o idée buna, vocea ei era indurerata cand vorbea despre Bella. Dar ma voi duce dupa ei! Am degand sa le bag mintile in cap sis a-I fac sa plateasca! Nu accept ca acea varianta a viitorului. Curva aia nu il merita…<br />
Din nou, nu am mai ascultat-o pe Alice. Eram paralizata, toate simturile mele erau in ceata. De ce? Ce a fost in capul lui? Poate ca Jasper avea pana la urma reptate…il auzisem cu cateva zile in urma vorbin cu Alice. Ii spunea ca ilsi face griji, ca Cynthia are o putere special ape care o tine ascunsa, ca ii brueaza lui puterea si ca atunci cand e prin preajma lui Edward sentimentele si trairile lei se schimba. Ca si cum l-ar manipular, iar chiestia asta devine mult mai puternica atunci cand se stabileste contact fizic. Nu l-am crezut, nu puyteam sac red ca Edward ar putea fi atat de fraier si neatent incat sa nu observe printer gandurile ei daca are sau nu vreun dar. Dar ce alta explicatie ar putea fi gasita? Cu cateva luni in urma a incercat sa se sinucida, si aproape ca a reusit, din cauza ca o credea moarta, a fost un zombi dup ace a parasit-o, in toate acele luni, a fost atat de fericit cand Bella a acceptat i-a acceptat cererea in casatorie…iar apoi se arunca in bratele primei femei, daca poate fi numita asa, inseland-o pe Bella?<br />
Alice deja please. Sper din tot sufletul sa nu se poata controla sis a-I rupa gatul nenorocitei... L-am simtit pe iubitul meu langa mine, luandu-ma in brate si spunandu-mi sa ma calmez, desi puteam sa simt furia practice revarsandu-se din el. M-am uitat in jur si am vazut ca nu am fost singura care a intrat in soc. In ochii lui Esme am vazut socul, durerea si mil ape care le simtea, Carlisle era foarte dezamagit, Jasper era…furious? Putin spus! Puteam sa jur ca se straduia din rasputeri sa nu ne transmita si noua mania lui. Iar Emmett, supa cum am spus, cred ca se straduia din greu sa nu darame casa.<br />
Brusc, gandul mi s-a indreptat la trecut. Si eu fusesem indragostita cand fusesem umana, si eu fusesem logdita si apoi nenorocitul acela ma umilise in fata tuturor, imi distrusese viata! Furia era acum si mai puternica si un marait feroce mi-a evadat din gat. Care era diferenta? Era vreo diferenta? Chiar daca nu a fost calcata in picioare in acelasi fel ca mine, era vreo diferenta intre ceea ce simte ea acum si ceea ce am simtit eu atunci? Mi-am amintit durerea, socul, mania, umilinta, ura, tradarea pe care le-am simtit atunci. Si eu nu il iubisem cuadevarat…imi placuse, era frumos, bogat si educat…sau asa parea. Ma alinta, trecem cu vederea ca dupa aceea aproape ma omorase in bataie, asta dup ace ma violase in fata prietenilor lui, toti beti crita. Dar Bella il iubea, ar fi fost in stare sa-si dea viata pentru el. Ce va face acum? Alice a spus ca nu e o idée buna san e apropiem de ea, ca inca nu a luat o decizie, dar as vrea sa o consolez, nu stiu, sa fiun acolo, langa ea. <br />
Carlisle a imbratisat-o pe Esme si impreuna au coborat in sufragerie, iar Jasper a iesit imediat dupa ei, trantind usa. Si el ajunsese sa o iubeasca si sa o respecte pe Bella, iar ceea ce a facut Edward probabil I se parea o blasfemie, total lipsit de onoare si orgoliu. <br />
Dar am fost oprita din analizarea situatiei de cele trei perechi de pasi pe care le auzeam apropiinduse inuman de repede si de gratioas de casa. Am incercat sa ma calmez cat de cat inainte de a cobora pentru a-mi intalnii fratiorul si pe noua lui achizitie- achizitie pe care prezic, si pun pariu c-o fac mai bine decat a facut-o Alice in toata viata ei, ca daca nu o va proteja serios, o voi distruge inainte sa apuce sa se bucure prea mult de ea.<br />
Am ajuns chiar inainte ca ei sa intre in casa. Prima fu Cynthia, care intra cu un zambet batjocoritor pe chip, apoi Edward, cu capul plecat, iar ultima fu Alice care aproape ca spumega de furie. <br />
Cand frati`miu isi ridica privirea si o intalni pe a mea, am inghietat. Am incercat sa nu ma gandesc la Royce, am incercat sa nu il compare cu Edward da…in momentul in care privirile ni s-au unit…in fata ochilor mi-a aparut imaginea primului meu logotnic, iar un marait jos, amenintator, mi-a iesit din gat. Am vazut ca si el impietrise, si pentru o fractiune de secunda am putut vedea in ochii lui o parere de rau sincera si…groaza, groaza de ceea ce facuse, groaza de ceea ce devenea: un monstru. Pentru ca noi nu eram monstrii de la natura, noi deveneam sau nu monstrii prin faptele noastre. Apoi nenorocita i-a atins mana si ochii lui s-au deconcentrat pentru un moment, iar o clipa mai tarziu au devenit iar nepasatori.<br />
Numeni nu a spus nimic. Toti eram siguri de faptul ca alice deja avusese grija sa-l faca sa regrete ceea ce facuse…sau ca increase sa faca asta, iar daca ea nu reusise…niciunul dintre noi nu avea nicio sansa.<br />
Carlisle sparse tacerea cu o singura propozitie care exprima, in putine cuvinte, tot ceea ce gandeam ,probabil, fiecare dintre noi:<br />
-Cum ai putut?<br />
<br />
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~<br />
Hei! Asa cum am promis, capitolul 3. Sper sa va placa si imi cer scuza pentru posibilele(bine, foarte posibilele) greseli de tastare. Acest capitol este din PDV al lui Rosalie. Stiu ca nu este exact modul de gandire pe care vi-l imaginati dar m-am gandit bine si am decis ca punctul ei de vedere este important avand in vedere ceea ce va urma. Sper sa nu va fi dezamagit, ideea e ca m-am cam grabit putin.<br />
Stiu ca v-am cam ametit cu toate aceste momente si perspective dar avand in vedere ca am ca protagonisti ai povestii mele douo personaje care probabil va mai dura ceva pana cand se vor intalni, trebuie sa le urmaresc viata amandurora, iar pe Rosalie am folosit-o pentru a studia si opinia celorlalte personaje, aflate in afara trairilor Bellei si ale lui Edward, plus ca i-am pregatit un rol special in poveste(sper ca nu-mi voi schimba planul peste noapte...din nou).<br />
Vreau sa va multumes tuturor celor care imi cititi povestea, raspuns la sondaj si/ sau lasat comentariu. Vreu sa stiti ca asta inseamna foarte mult pentru mine.<br />
Si, ca si la celelalte capitole, va rog sa comentati:) Imi ridica moralul!<br />
Capitolul 4 nu stiu cand va sosi, sper sa vie cat mai curand totusi!Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-59356599127008989442009-12-12T09:51:00.001-08:002010-05-31T04:51:36.016-07:00Capitolul 2 Ce naiba e cu mine?<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXNGcCzbIPVZohbWER376n8qIY52N9RBNAtOW1yOgzKkwx-Sf_uM_Lz6BVfdkrBJZ4dUamy4x-P4l_yoktcDSKSlaraGvZjoH060gCinOIVjFH2Xcohz5vrshAX1k5EtA8wyQz_-uyOcRl/s1600-h/heart2.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5414408984538350338" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXNGcCzbIPVZohbWER376n8qIY52N9RBNAtOW1yOgzKkwx-Sf_uM_Lz6BVfdkrBJZ4dUamy4x-P4l_yoktcDSKSlaraGvZjoH060gCinOIVjFH2Xcohz5vrshAX1k5EtA8wyQz_-uyOcRl/s320/heart2.jpg" style="cursor: pointer; float: left; height: 178px; margin: 0pt 10px 10px 0pt; width: 320px;" /></a> Capitolul 2:Ce naiba e cu mine?<br />
EPDV:<br />
Ma plimbam de unul singur prin parc incercand sa inteleg ce se intampla cu mine. Atunci cand sunt singur, departe de toti ceilalti, departe de Cynthia, sunt sigur de ceea ce simt, stiu ca o iubes pe Bella, stiu ca mi-as da viata pentru ea, asa cum as fi facut-o si in trecut, as face-o si acum, dar cand ma apropi de acea femeie….totul se schimba, simt cum sentimentele mele se schimba. Ratiunea imi spune ca e ceva ineregula cu ea, cu ceea ce se intampla, il aud pe Jasper tipand mental la mine, incercand sa-mi spuna ceva, dar sensul cuvintelor se pierde undeva departe, nu il inteleg. Apoi ea ma ia de mana si imi cere sa mergem sa ne plimbam impreuna sau mai stiu eu ce, iar in momentul atingerii ei sentimentele mele palesc, se schimba si mai mult, simt sum imima si ratiunea mea duc o lupta déjà pierduta cu acel ceva ce ma depaseste, acel ceva ce vine dinspre ea. O privesc si imi zambeste. Farama de ratiune pe care o mai am urla la mine, imi spune sa nu accept…dar eu nu o ascult. Ma duc la Bella, inventez o scuza, desi o parte din mine se revolta, iar apoi plec. Asa se intampla mereu. Uneori ma mai uit inapoi, iar atunci pot vedea pentru o fractiune de secunda faptul ca Bella nu mi-a crezut minciuna, pot vedea suferinta din ochii ei, vina ma copleseste si as vrea sa raman dar chiar atunci Cynthia ma atinge iar sentimentul de vina si iubirea pe care o simt pentru Bella mea palesc din nou, iar eu plec.<br />
Acum mi-e dor de Bella dar nu stiu ce sa fac…<br />
Ofatnd, ma asez pe o banca. As vrea sa pot sa plang macar odata, sa ma descarc iar apoi sa fiu in stare sa o iau de la capat, sa pot uita ca am avut indoieli…As vrea sa stiu ce trebuie sa fac…<br />
Dar sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de vocea melodioasa a Cynthiei, care imi sarii in brate zambind. Si sentimentele mele o loara iar razma, si eu chiar incercam sa nu ma las purtat de acel val de senzatii straine dar, ca de obicei, am pierdut lupta. Mi-am ridicat privirea si am vazut ochii ei de caramel privindu-ma intens…mai intens ca niciodata. Mi-a zampit in timp ce, parca uitand ca nu suntem singuri, isi puse picioarele de-o parte si de alta a mea,si cu o mana imi prinse barbia iar cu cealalta ma impinse pe banca.<br />
Am privit-o confuz, si din pozitia in care ma aflam, am putut clar sa vad decolteul imens al blozei kaky pe care o purta, o bluza semitransparenta prin care puteam vedea sutienul negru. Se apleca si mai mult peste mine, parul ei lung si blond mangaindu-mi fata intr-un mod atat de placut…seducator…<br />
Dar o voce mica din capul meu imi spunea ca nu e bine, ca nu ar trebui sa fac asta, imi amintea cat de mult o iubesc pe Bella si cat de mult ar rani-o pe ea daca as face asta, imi spunea ca asi trada-o in cel mai ingrozitor mod posibil. Insa fu inabusita de saruul pasional, carnal chiar, pe care l-am primit de la Cynthy. Nu am vrut sa-i raspund dar…din nou acele sentimente ciudate impreuna cu o nevoie pe care nu am mai simtit-o pana acum, ma subjugara. I-am pus mainile pe solduri si am tras-o mai aproape, am putut sa simt fusta ingrozitor de scurta pe care o purta, dorinta ma invaluia in timp ce acele sentimente noi ma imboldeau sa merg mai departe si sa uit unde eram…cine eram…<br />
Dar atunci am simtit acel miros unic de frezii si gatul imi luo foc. Bella. Ea era aici? Am incercat sa o imping pe Cynthia de pe mine dar ea nu se dadu. Mirosul se mai apropie umpic apoi ramase pe loc. Nu cred ca m-a vazut…dar daca a facut-o? Daca m-ar fi vazut ar fi venit aici? Mi-ar fi cerut exblicatii? Bineanteles, cine nu ar face-o ?<br />
Stiam ca trebuia sa ma simt ca un monstru, stiam ca trebuia sa regret, stiam ca ar fi trebuit sa-mi fac griji ca am ranit-o, sa ma stim un nimeni pentru ca am tradat-o in acest fel, imi doream sa ma simt asa, incercam din rasputeri sa ma conving dar…cu Cynthia in acea pozitie, cu buzele ei peste ale mele…nu reusam.<br />
Cred ca am mai stat asa cateva minute bune inainte ca sa se indeparteze, dar nu s-a dat din poala mea. In a cest timp merosul Bellei incepuse sa se piarda, semn ca ea se indepartase. Mi-a zambit seducator apoi a inceput sa vorbeasca :<br />
-Buna !Ti-a placut ? a mieunat ea. Stiu ca ti-a placut. Si mai stiu ca ma vrei! Te iubesc Edward si tu ma iubesti pe mine, pe mine si nu pe acea umana insignifianta.<br />
Am dat din cap incercand sa ma concentrez. Stiam ca nu o iubeam, dar atunci de ce ma simteam asa in preajma ei ? Daca nu as stii as spune ca imi manipuleaza sentimentele…dar e imposibil ! Jasper este singurul care poate face asta…<br />
Dar, pentru adoa oara pe ziua de azi, sirul gandurilor mi-a fost intrerupt, tot de o voce de vampir, insa nu de Cynthia, ci, pentru ca universul nu are alta treaba decat sa ma urasca pe mine, era Alice ! Gandurile ei revoltate si pline de o furie pe care nu o mai intalnisem la sora mea mi-au urlat in cap in acelasi timp in care si vocea ei s-a facut auzita :<br />
-Edward. Antony. Masen. Cullen !!! TU AI MACAR CEA MAI VAGA IDEE DESPRE CEEA CE TOCMAI AI FACUT ???<br />
<br />
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~<br />
<br />
Am decis sa pun prima parte a capitolului 2 acum. Sper sa va placa si sa nu va dezamagesc. S-ar putea sa am greseli de tastare si pentru asta imi cer scuze. Voi mai reciti ci eu aceasta parte a capitolului si daca vad greseli le voi corecta.<br />
Va multumesc celor care ati citit, raspuns la sondaj si/ sau comentat.:*<br />
Va rog sa comentati, nici nu stiti cat ma ajuta asta! Imi ridica foarte mult moralul si cat ma ajuta sa scriu!<br />
Nu stiu cand voi pune partea adoua a acestui capitol dar sper sa fie cat mai curand!:)<br />
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~<br />
<br />
Imi pare rau ca v-am indus in eroare. Initial aveam in plan sa fac tot capitolul din perspectiva lui Edward si astfel mergea in doua parti fara a devia la titlu si de la ceea ce mi-am propus, insa acum mi-a venit o alta idee si mi se pare ceva mai...interesanta:)<br />
Capitolul urmator va aparea probabil maine seara...<br />
Inca odata imi cer scuze pentru ca v-am indus in eroare si va rog sa ma iertati si pentru intarziere.Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-25303455736197994842009-12-10T23:17:00.000-08:002010-05-31T04:51:08.468-07:00Capitolul unu: Sfarsitul meu<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkIVPnoT8msoy_1agaexoTjtAu1L_bmrWwtm-DmPPQpEcFywG0TcTiIKBihu4oFI78EGQ1KTEnQX94VMaboanaiynyHmu-MdtylirUON8JUacL0ZFB6ikUvFSH0YP7iUAdeXqqGU-cscbf/s1600-h/7jpg.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413878946728369186" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkIVPnoT8msoy_1agaexoTjtAu1L_bmrWwtm-DmPPQpEcFywG0TcTiIKBihu4oFI78EGQ1KTEnQX94VMaboanaiynyHmu-MdtylirUON8JUacL0ZFB6ikUvFSH0YP7iUAdeXqqGU-cscbf/s320/7jpg.jpg" style="cursor: pointer; float: left; height: 320px; margin: 0pt 10px 10px 0pt; width: 301px;" /></a>Capitolul 1<br />
<br />
Italia, locul unde era sa mor pentru El, pentru cel pe care il iubesc, pentru cel care s-a jucat cu sentimentele mele iar apoi m-a parasit, locul in care am jurat sa nu mai calc vreodata. Si acum, iata-ma aici, stand in fata celor de care ar trebui sa fug, de care ar trebui sa ma tem, care ar trebui sa-mi dea cele mai negre cosmaruri, pentru a le cere sa imi opreasca inima pentru totdeauna, doar pentr El! Dar ce altceva as putea face?<br />
El nu ma iubeste, foarte probabil, nu a facut-o niciodata. Pentru el nu am fost decat o obsesie temporara, o distractie…dar nu il invinovatesc, el este perfect, atat de frumos, de inteligent, de puternic…este reancarnarea unui zeu grec ce-ar putea fura inima oricarei femei, pe care odata ce l-ai vazut nu il mai poti uita…pe cand eu sunt doar o muritoare de rand, fara calitati speciape si care , pe de-asupra, mai are si un ghinion teribil care o urmareste peste tot. <br />
Nu a avut niciodata sens ca el sa ma iubeasca, si am stiut-o inca din prima clipa…si totusi am crezut in el, in iubirea lui imposibil, pana-n ultima clipa, caci asta este pentru mine acest moment, finalul. Daca volturii hotaresc sa ma omoare sau daca ma vor transforma…oricum va insemna sfarsitul, sfarsitul vietii mele umane, sfarsitul oricarei sperante pe care am avut-o, sfarsitul iubirii care credeam ca-mi este importasita, sfarsitul a tot ceea ce semnifica inelul de pe mana mea si al tuturor promisiunilor noastre…al meu, a tot ce insemn eu.<br />
Mi-am plecat capul pentru a vedea ultimul lui dar, ultima noasta promisiune, inelul meu de logotna. Mi l-a dat cu o zi inainte ca Cynthia sa vina la familia Cullen. De atunci totul a mers din ce in ce mai prost. El a inceput sa stea din ce in ce mai mult cu ea, nu mai ramenea mereu cu mine noaptea, era din ce in ce mai distant cu mine, in timp ce de ea se apropia din ce in ce mai mult…la inceput am incercat sa ma conving ca e totul in regula, ca e doar imaginatia mea si ca nu am de ce sa-mi fac griji, ca nu se intampla nimic, dar cu timpul mi-am dat seama ca nimic nu era in regula si ca situatia se inrautatea. Ultima picatura, dovada ca nu mai insemnam nimic pentru el, sau poate ca nu am insemnat niciodata nimic, mi-a fost data ieri.<br />
Ma plimbam prin parc atunci cand i-am vazut. Edward, logotnicul meu, statea intins pe o banca iar peste el, purtand cea mai scurta fusta mini pe care am vazut-o in viata mea, de culoare neagra, si o bluza kaky, semitransparenta, prin care se vedea sutienul negru. Se sarutau asa cum eu si Edward nu am facut-o niciodata. <br />
Lacrimile au inceput sa-mi curga din nou pe obraji cand mi-am amintit. Durerea ma sfasie si m-am simtit, pentru a mia oara, ca si cum as fi fost rupta in mii de bucati si trasa pe roata de tortura in timp ce ardeam de vie…<br />
-Ei bine, scumpa Bella, este cu adevarat o surpriza sa te vedem atat de curand aici, in Volterra. Dar, din pacate, vad ca nu esti intr-o stare prea buna. Ce s-a intampla? Vocea melodioasa a lui Aro mi-a patruns in urechi, pe un ton grav, dand impresia ca este cu adevarat ingrijorat, si trezinduma din acel cosmar ce mi se repeat inaintea ochilor la nesfarsit, indiferent daca eram sau nu in lumea viselor.<br />
Mi-am sters lacrimile si mi-am dres vocea. Nu steam cum sa incep, nu voiam sa-I dau toate detaliile legate de ceea ce s-a intamplat intre mine si Edward.<br />
Am tras aer in piept si apoi l-am privit pe Aro.<br />
-S-au intamplat multe, dar nu de asta am venit, am spus cu voce ragusita, incercand sa evit un raspuns concred, si nu numai pentru ca nu vroiam ca ei sa stie, ci si pentru ca nu credeam ca as putea vorbi despre asta fara sa ma probusesc in oceanul de durere si disperare care ma asteta, din care stiam ca nu as putea sa mai ies vreodata. Cand am venit aici ultina data, s-a decis ca eu sa fiu transformata de catre un membru al familiei Cullen. Doar ca a intervenit ceva…Edward, mi-am simtit gatul arzand cand i-am pronuntat numele cu voce tare iar eu ma scufundam tot mai adanc in marea de durere ce ma pandea, el a decis ca eu…durerea devenea de nesuportat in timp ce ma apropiam de final, de finalul meu, “finalul meu”, aceste doua cuvinte care separate nu au o semnificate aparte, puse impreuna, imi trimit fiori de teama care se amesteca cu toate celelalte sentimente care stau sa ma inghita, sa imi fure si ultima farama de control pe care o mai am…nu sunt buna pentru el.<br />
“Nu sunt buna pentru el”? Nu sunt? Lacrimile si durerea si disperarea pe care incercasem sa le ascund pana acum, cu aceasta afirmatie se deslantuisera in interiorul meu cu o viteza fulgeratoare, castigand teren cu fiecare clipa. Am simtit cum picioarele imi cedeaza in timp ce in mintea mea se derulau din nou acele imagini pe care le-am surprins ieri, in parc. Steam ca totul s-a terminat, dar nu ma puteam abtine sa nu ma intreb daca el va observa macar ca am plecat, daca ii va pasa macar un pic, daca ii pare rau pentru ce s-a intrebat…<br />
Nu am mai rezista, am simtit cum pierd altitudine si am inchis ochii asteptand sa simt podeaua rece sub mine si durerea suplimentara provocata de impact, dar nu au vrnit. In schimb, doua maini de gheata mi-au atins bland dar ferm talia, facandu-ma sa ma cutremur. Imi aminteau atat de mult de El…<br />
Am inceput sa ma lupt pentru a-mi recapata controlul asupra propriului corp, astfel incat sa pot termina ceea ce am inceput sa spun. Nu stiu cine era cel care m-a prins din cadere si care ma sustinea in continuare dar ii sunt recunoscatoare.<br />
Mi-am ridicat privirea si am vazut ca Aro le luase mainile lui Caius si lui Marcus.<br />
-Am venit pentru a va cere sa decideti daca ma veti transforma sau ma veti ucide, am spus incercand sa-mi ascund durerea din voce. Pentru mine oricum nu conteaza, am continuat.<br />
Si nu minteam, chiar nu-mi pasa. Daca muream, era chiar mai bine deoarece pentru mine nu are niciun sens sa traiesc o viata in care eu nu pot fi cu El, in care El nu ma iubeste, in care este cu altcineva. Defapt, mi-as fi pus de mult capat zilelor daca eram sigura ca familia Cullen nu va fi acuzata de catre volturi pentru nesocotirea ordinelor , din cauza mea. M-am cutremurat din nou. Asta era un risc pe care nu mi-l puteam asuma.<br />
-Cum si-a dat el seama de asta, mai exact?a intrebat Marcus rasucind cutitul in rana, foarte posibil fara a-si da seama de asta.<br />
Un fulger de durere m-a strabatut in acel moment si am simtit un alt pumnal strapungandu-mi inima deja zdrobita, in timp ce un alt flux de imagini cu Edward si Cynthia mi-a invadat mintea pentru a nu stiu cata oara, spargand si ultimele bariere mentale care mai erau in functiune si lasandu-ma sa ma adancesc tot mai mult in suferinta si disperare.<br />
Am simtit cum acele maini se strang in jurul meu pentru a se asigura ca raman in picioare. Am avut un scurt impuls de a ma intoarce pentru a-l vedea pe vampirul care se afla in spatele meu, dar apoi mi-am dat seama ca nu avea niciun sens, dat fiind ca era foarte posibil sa nu mai apuc oricum sa-l vad adoua oara pentru a-I multumi.<br />
-Si-a intalnit perechea… am suspinat cu o voce ragusita in timp ce incercam sa-mi fortez mana sa se indrepte catre fata pentru am sterge iar lacrimile ce-mi incetosau privirea.<br />
Cei trei suverani din Volterra m-au privit surprinsi, apoi s-au uitat unii la altii pentru o fractiune de secunda, timp in care Aro le citea gandurile. Acesta incuviinta catre Marcus, raspunzand propabil unei intrebari nerostite, apoi ii facu un semn unei mici femei vampir. Aceasta avea parul lung, blond, prins intr-un coc frumos si de bun gust. Ochii ei risii, ca de carmine, ma priveau la randul lor, studiandu-ma. Mi-am amintit imediat cine era: Jane, cea care il facuse pe Edward sa sufere ultima data. Am simtit furia cuprinzandu-ma, dar apoi o voce se facu auzita in capul meu facut: “Si de ce ti-ar pasa? Lui crezi ca ii pasa de tine? Raspunsul e NU! Si nu i-a pasat niciodata! Uita-l! Din acest moment nu mai exista!”<br />
Am vazut-o pe Jane zambind, iar in clipa urmatoare era in fata mea. S-a aplecat gratioasa catre gatul meu iar apoi am simtit o durere sfasietoare in momentul in care dintii el mi-au patruns in carne.<br />
Mi-a scapat un tipat de dureere iar apoi privirea mi s-a incetosat si totul a devenit din ce in ce mai negru., ramanand constante doar durerea ce pulsa in gatul meu si focul care a inceput sa ma parjoleasca pedinauntru.<br />
“Mor?”m-am intrebat in gand. “Asa cred.”<br />
Acestea au fost ultimele mele ganduri, si inainte ca focul sa ma cuprinda de tot, am zambit.<br />
Totul se va termina in curand. Ce rost ar mai avea sa traiesc, oricum?<br />
Nici unul…<br />
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~<br />
<br />
PS:Va rog sa comentati, ma va ajuta sa scriu!:x:)<br />
Multumesc:*Kittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-3064446040932454270.post-6398404780319092112009-12-10T10:19:00.000-08:002010-06-12T07:29:11.910-07:00Buna!:xMa numesc Cristina, am 13 ani, sunt o fire deschisa (zic eu), imi place sa-mi fac prieteni, sa ma distrez, sa citesc, si, dupa cum veti vedea in continuare, sa scriu din cand in cand. Sunt o mare fana a seriei Twilight si am creat acest blog pentru a posta un fan-fic pe care am inceput sa-l scriu. El se numeste "Viata e cruda, dar chiar merita traita!". Este vorba despre Bella care, dupa ce vede il vede pe Edward, cu care s-a logodit in urma cu foarte putin timp, sarutandu-se cu Cintya, o fosta garda a volturilor, care a plecat din serviciile lui Aro imediat dupa ce l-a vazut pe Edward, pleaca in Italia pentru a le cere volturilor sa o trensforme sau sa o omoare.<br />
Iar aici totul se complica...<br />
Sper sa va placa. Primul capitol va aparea probabil in seara aceasta sau maine...<br />
Va pup:x:*:xKittyhttp://www.blogger.com/profile/12849103649610704754noreply@blogger.com0