Capitolul 6: O nouo viata...sper

Capitolul 6: O nouo viata…sper
Bella POV:
Inima mea a mai batut odata apoi, obosita, s-a aoprit. Pentru o clipa mi-am permis sa cred ca tot chinul acesta, atat fizic cat si pshihic, de va sfarsi, ca odata cu aceasta ultina bataie voi intra in nefiinta, dar nu a fost sa fie.
Durerea disparuse, insa amintirile nu. Inca mi se perindau dinaintea ochilor inchisi atat de multe amintiri cu el…cu noi…cu ea! Initial fiind usor in ceata apoi, incet, incet devenind mai clare, intiparindu-se in memorie parca pentru totdeauna. Un suspin mi-a scapat printer buze, iar ochii imi erau iritati. Am asteptat sa simt lacrimile curgandu-mi pe obraji, dar nu au venit, era ca si cum erau inghietate, obligate sa ramana pe vecie acolo impotriva vointei lor…imporitva vointei mele.
Am putut auzi cateva perechi de pasi gratiosi miscandu-se usor spore locul in care ma aflam eu. Dar… unde ma aflam, defapt.
Inotam prin amintire, dar nici una nu imi indica locul in care ma aflam, eram doar franturi dintr-un trecut indepartat…parca dintr-o alta viata. Am incercat sa ma indepartez de acele imagini care imi provocau atat de multa durere…atat de mult rau, sis a-mi amintesc ceva, orice, care m-ar putea lamuri, m-ar putea ajuta. Undeva, in timpul durerii aceleia insuportabile pierdusem notiunea timpului si a spatiului, lasasem in urma tot ce tinea de present si ma pierdusem in trecut, printer amintiri. Insa acum, un singur cuvant imi suna in minte mai presus de toate celelalte, un cuvant ce-mi trimitea fiori de ghiata pe sirea spinorii: “vampiri”.
O multime de franturi de amintiri mi-au invadat atunci memoria. O conversatie cu Edward in care imi vorbea despre durerea insuportabila prin care treceai in timpul transformarii…o alta in care aflasem ca vampirii nu pot plange…si atunci mi-am dat seama!
James…durerea…el ma muscase…focul…acolo il mai simtisem! Volturii…decizia mea…Italia…decizia lor…NU! Un alt suspin mi-a parasit buzele. Nu ma omorasera! De ce? Ma condamnasera...la o eternitate fara el…la o eternitate in care voi trai stiind ca nu ma iubeste, stiind ca nu insemn nimic pentru el.
Nemurirea…cat de mult mi-o dorisem, cat de multi mi dorisem sa fiu nemuritoare…si acum? Acum asta era cea mai cruda pedeapsa, cea mai dureroasa si nemiloasa tortura. Pentru a mia oara: Ce am facut sa merit asta?
-Tanara Bella? Se auzi o voce fina, melodioasa, rasunand in…palatal in care ma aflam.
Nu vrouam sa deschid ochii, sad au piept cu realitarea necrutatoare mai mult decat o facusem pana acum, dar trebuia. Stiam asta, stiam ca acum ca eram vampir, mai mult decat oricand, trbuia sa ma supun regulilor si, mai cuseama, celor care le inaugurasera: Anticilor din Volterra.
Am tras aer in piept, desi nu era nevoie, si am simtit atat de multe arume stranii, pe care nu le mai intalnisem. Nu mai era nevoie, m-am corectat cu furie, si asta este numai vina lui! Daca nu ar fi intrat in viata mea, daca nu m-ar fi mintit, daca nu mi-ar fid at sperante…DACA NU AR FI EXISTAT!
Un alt suspin iesi din pieptul meu in timp ce imi fortam ochii sa se deschida si corpul sa se ridice in sezut, amintindu-mi la timp sa incerc sa fac asta incet.
Totul era nou, diferit, mult mai stralucitor, mai intens. Vedeam totul, fiecare detaliu neansemnat era captat de vederea mea periferica si inregistrat. Erau mai multi vampiri ce ma priveau cu interes si unii…daca nu ma insel, chiar cu tispret. Pe multi nu i-am recunoscut, insa cei trei, ce ce se aflau cel mai aproape, imi erau clar intipariti in memorie. Erau Aro, Marcus si Caius.
Aro a venit putin mai aproape, zambindu-mi calduros si intinzandu-mi mana. M-am uitat ciudat la el pentru o fractiune de secunda apoi am priceput. Voia sa-mi citeasca gandurile. Nu mai increase asta odata?
Automat, cateva garzi s-au miscat nelinistite, dorind sa inainteze pentru al proteja….de mine, insa el le facu semn sa ramana pe loc. Gandul ca cineva ar avea nevoie de protective contra mea aproape ca ma facu sa zambesc. Aproape, pentru ca amintirile si faptul ca Aro statea cu mana intinsa asteptand, nu mi-au permis sa ma bucur de ironia sitoatiei. Mi-am intins mana spre al, amintindu-mi cam tarziu sa o fac usor, cam prea tarziu, deoarece ea a zburat practic, pana la el, atingando goar pentru o milisecunda mana lui, inainte ca douo garzi sa ma apuce de maini cu brutalitate si sa ma traga inapoi. Am simtit cum un impuls ciudat de autoaparare isi face loc in mintea mea si o energie necunoscuta se intrepta catre mainile mele, asteptand sa fie dezlantuita, si, pierzandu-mi si ultima farama de ratiune, am eliberat-o.
In clipa aceea cei doi s-au prabuist, in timp ce eu primeam din energia si puterea lor, luand chiar si unele experiente… era o senzatie stranie, fascinanta si usor inspaimantatoare. M-am dat repede inapoi, ducandu-mi mainile la spate, in timp ce simteam puterea aceea ciudata evaporandu-se din mainile mele.
Acum Anticii erau inconjurati de o multime de garzi, ei fiind prioritatea. Am vazut privirea ucigatoare a li Jane, care insa nu avea niciun effect asupra mea, apoi pe a fratelui ei, ce ma privea deasemenea, intens. Avea ochii negrii si ma privea cu mile, dar in acelasi timp cu curiozitate.
Am respirat adanc apoi am vorbit pentru prima data:
-Sunt bine. Imi cer scuze…vocea mea nu mai semana deloc cu ceea ce fusese inainte, acum era mai adanca, mai senzoala si mai melodioasa. Am ramas surprinsa auzind-o dar mi-am propus sa ma controlez, trebuia sa o fac! Nu stiu ce s-a intamplat acolo, am continuat. Eram speriat si am simtit ca era o putere in mainile mele care ma putea salva si…m-am oprit, inchizand ochii si incercand sa nu cad prada acestor emotii imprevizimile.
-Desigur…esti nou-nascuta. Defapt, de descurci impresionant pentru cineva care abia a iesit din procesul de transformare, l-am auzit pe Aro vorbind.
-Intradevar, a comentat Caius. Iar ceea ce ai descries tu pare a fi in talent foarte interesant.
Mi-am deschis ochii privindu-I in timp ce ceilalti vampire din incapere isi reluau locurile initiale, parand in continuare usor nelinistiti. I-am vazut sip e cei doi pe care ii…ma rog, ce le facusem, ducandu-se de-o parte si de alta a lui Aro. Am zambit timid, in semn de scuza, rugandu-ma sa am ocazia mai tarziu sa imi cer iertare.
Marcus, pentru prima oara de cand il stiu (nu ca ar insemna prea mult, daca e s-o luam asa) nu mai parea plictisit ci…usor intrigat.
L-a atins pe Aro in mod deliperat, iar acesta a dat aprobator din cap privindu-ma cu interes pentru inca o secunda, apoi intorcandu-se catre Caius si atingandu-l sip e el. A zambit, vadit multumit, apoi s-a reantors la mine.
-Bella, a spus cu o voce prietenoasa si rebdatoare, ca si cum ar fi vorbit cu un copil de patru ani, noi ne intrebam daca ai vrea sa stai cu noi o perioada, sa intri in garda. La felul in care te descurci ca nou-nascut nu cred ca vei avea nicio problema sa te adaptezi, si noi am putea sa te ajutam sa-ti cizelezi puterile. Ca sa nu mai spunem ca sa te intorici la familia Cullen dupa ceea ce ti-a facut Edward…
In momentul in care i-a pronuntat numele am simtit un nou val de durere si disperare complesindu-ma, dar ura aparu si ea, luand locul intai, fiind mai presus de orice alt sentiment. Nu-l mai ascultam de mult pe Aro. Nu vroiam sa raman, cel putin, nu pentru totdeauna. Imi amintesc ceea ce am aflat despre ei, motivul care l-a determinat Carlisle sa plece de la Volturi. Nu vroiam sa ajung ca ei, dar trebuia sa invat sa ma controlez sis a-mi controlez puterile.
Mi-am dat seama ca toti asteptau un raspuns si, condusa mai presus de toate de ura, deoarece stiam ca m-as fi putut duce la Polul Nord sa caut familia din Denali daca as fi vrut, am luat o decizie.
-Da, dar numai pentru o perioada. Si numai daca mi se permite sa nu vanez oameni, am spus cu hotarare.
Bineanteles, stiam ca am mers prea departe, ei erau conducatorii supreme ai vampirilor. Cine eram eu sa le pun conditii? Dar chiar si asa, nu voiam sub nicio forma sa ma hranesc cu sangele oamenilor nevinovati, si nici nu-mi suradea idea sa raman aici pentru totdeauna. O eternitate e cam mult totusi…
Aro i-a atins din nou pe fratii sai apoi a incuviintat desi se vedea pe chipul lui Caius ca nu era prea fericit, in timp ce Marcus parea usor amuzat de situatie.
Acum incepe o nouo viata pentru mine. O viata in care nu voi mai fi eu cea slaba, desi nu vpoi fi fericita niciodata, desi ai prefer de mii de ori sa mor, voi trai, si voi face tot ce pot pentru a nu irosi aceasta sansa si poate…la un momentdat il voi uita…
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~`
Am pus insfarsit continuarea. Stiu ca a durat cam mult dar a venit scoala si e sfarsit de semestru si stiti cum e...ascultarile si terstele...asa ca deacum voi costa ceva mai rar decat inainete. Sper sa nu va suparati.
PS1:va rog sa comentati!
PS2:va multumesc ca ati raspuns la sondaj!