Capitolul 2 Ce naiba e cu mine?

Capitolul 2:Ce naiba e cu mine?
EPDV:
Ma plimbam de unul singur prin parc incercand sa inteleg ce se intampla cu mine. Atunci cand sunt singur, departe de toti ceilalti, departe de Cynthia, sunt sigur de ceea ce simt, stiu ca o iubes pe Bella, stiu ca mi-as da viata pentru ea, asa cum as fi facut-o si in trecut, as face-o si acum, dar cand ma apropi de acea femeie….totul se schimba, simt cum sentimentele mele se schimba. Ratiunea imi spune ca e ceva ineregula cu ea, cu ceea ce se intampla, il aud pe Jasper tipand mental la mine, incercand sa-mi spuna ceva, dar sensul cuvintelor se pierde undeva departe, nu il inteleg. Apoi ea ma ia de mana si imi cere sa mergem sa ne plimbam impreuna sau mai stiu eu ce, iar in momentul atingerii ei sentimentele mele palesc, se schimba si mai mult, simt sum imima si ratiunea mea duc o lupta déjà pierduta cu acel ceva ce ma depaseste, acel ceva ce vine dinspre ea. O privesc si imi zambeste. Farama de ratiune pe care o mai am urla la mine, imi spune sa nu accept…dar eu nu o ascult. Ma duc la Bella, inventez o scuza, desi o parte din mine se revolta, iar apoi plec. Asa se intampla mereu. Uneori ma mai uit inapoi, iar atunci pot vedea pentru o fractiune de secunda faptul ca Bella nu mi-a crezut minciuna, pot vedea suferinta din ochii ei, vina ma copleseste si as vrea sa raman dar chiar atunci Cynthia ma atinge iar sentimentul de vina si iubirea pe care o simt pentru Bella mea palesc din nou, iar eu plec.
Acum mi-e dor de Bella dar nu stiu ce sa fac…
Ofatnd, ma asez pe o banca. As vrea sa pot sa plang macar odata, sa ma descarc iar apoi sa fiu in stare sa o iau de la capat, sa pot uita ca am avut indoieli…As vrea sa stiu ce trebuie sa fac…
Dar sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de vocea melodioasa a Cynthiei, care imi sarii in brate zambind. Si sentimentele mele o loara iar razma, si eu chiar incercam sa nu ma las purtat de acel val de senzatii straine dar, ca de obicei, am pierdut lupta. Mi-am ridicat privirea si am vazut ochii ei de caramel privindu-ma intens…mai intens ca niciodata. Mi-a zampit in timp ce, parca uitand ca nu suntem singuri, isi puse picioarele de-o parte si de alta a mea,si cu o mana imi prinse barbia iar cu cealalta ma impinse pe banca.
Am privit-o confuz, si din pozitia in care ma aflam, am putut clar sa vad decolteul imens al blozei kaky pe care o purta, o bluza semitransparenta prin care puteam vedea sutienul negru. Se apleca si mai mult peste mine, parul ei lung si blond mangaindu-mi fata intr-un mod atat de placut…seducator…
Dar o voce mica din capul meu imi spunea ca nu e bine, ca nu ar trebui sa fac asta, imi amintea cat de mult o iubesc pe Bella si cat de mult ar rani-o pe ea daca as face asta, imi spunea ca asi trada-o in cel mai ingrozitor mod posibil. Insa fu inabusita de saruul pasional, carnal chiar, pe care l-am primit de la Cynthy. Nu am vrut sa-i raspund dar…din nou acele sentimente ciudate impreuna cu o nevoie pe care nu am mai simtit-o pana acum, ma subjugara. I-am pus mainile pe solduri si am tras-o mai aproape, am putut sa simt fusta ingrozitor de scurta pe care o purta, dorinta ma invaluia in timp ce acele sentimente noi ma imboldeau sa merg mai departe si sa uit unde eram…cine eram…
Dar atunci am simtit acel miros unic de frezii si gatul imi luo foc. Bella. Ea era aici? Am incercat sa o imping pe Cynthia de pe mine dar ea nu se dadu. Mirosul se mai apropie umpic apoi ramase pe loc. Nu cred ca m-a vazut…dar daca a facut-o? Daca m-ar fi vazut ar fi venit aici? Mi-ar fi cerut exblicatii? Bineanteles, cine nu ar face-o ?
Stiam ca trebuia sa ma simt ca un monstru, stiam ca trebuia sa regret, stiam ca ar fi trebuit sa-mi fac griji ca am ranit-o, sa ma stim un nimeni pentru ca am tradat-o in acest fel, imi doream sa ma simt asa, incercam din rasputeri sa ma conving dar…cu Cynthia in acea pozitie, cu buzele ei peste ale mele…nu reusam.
Cred ca am mai stat asa cateva minute bune inainte ca sa se indeparteze, dar nu s-a dat din poala mea. In a cest timp merosul Bellei incepuse sa se piarda, semn ca ea se indepartase. Mi-a zambit seducator apoi a inceput sa vorbeasca :
-Buna !Ti-a placut ? a mieunat ea. Stiu ca ti-a placut. Si mai stiu ca ma vrei! Te iubesc Edward si tu ma iubesti pe mine, pe mine si nu pe acea umana insignifianta.
Am dat din cap incercand sa ma concentrez. Stiam ca nu o iubeam, dar atunci de ce ma simteam asa in preajma ei ? Daca nu as stii as spune ca imi manipuleaza sentimentele…dar e imposibil ! Jasper este singurul care poate face asta…
Dar, pentru adoa oara pe ziua de azi, sirul gandurilor mi-a fost intrerupt, tot de o voce de vampir, insa nu de Cynthia, ci, pentru ca universul nu are alta treaba decat sa ma urasca pe mine, era Alice ! Gandurile ei revoltate si pline de o furie pe care nu o mai intalnisem la sora mea mi-au urlat in cap in acelasi timp in care si vocea ei s-a facut auzita :
-Edward. Antony. Masen. Cullen !!! TU AI MACAR CEA MAI VAGA IDEE DESPRE CEEA CE TOCMAI AI FACUT ???

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Am decis sa pun prima parte a capitolului 2 acum. Sper sa va placa si sa nu va dezamagesc. S-ar putea sa am greseli de tastare si pentru asta imi cer scuze. Voi mai reciti ci eu aceasta parte a capitolului si daca vad greseli le voi corecta.
Va multumesc celor care ati citit, raspuns la sondaj si/ sau comentat.:*
Va rog sa comentati, nici nu stiti cat ma ajuta asta! Imi ridica foarte mult moralul si cat ma ajuta sa scriu!
Nu stiu cand voi pune partea adoua a acestui capitol dar sper sa fie cat mai curand!:)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Imi pare rau ca v-am indus in eroare. Initial aveam in plan sa fac tot capitolul din perspectiva lui Edward si astfel mergea in doua parti fara a devia la titlu si de la ceea ce mi-am propus, insa acum mi-a venit o alta idee si mi se pare ceva mai...interesanta:)
Capitolul urmator va aparea probabil maine seara...
Inca odata imi cer scuze pentru ca v-am indus in eroare si va rog sa ma iertati si pentru intarziere.