Capitolul 4: Nu mai insemni nimic!

Capitolul 4:Nu mai insemni nimic!
Alice PDV:
Cand am intrat in casa toti ne asteptau. Eram surprinsa de faptul ca Rosalie era atat de furioasa, desi probabil ca nu ar trebui…la urma urmei, ea a avut unele experiente neplacute in viata ei umana…relativ similare cu ceea ce indura Bella acum. Oricum… dupa ce am tipat la Edward (mai mult mental decat vocal deoarece eram intr-un loc public si nu era o idée buna sa facem o scena), practic, l-am tarat pana acasa. Evident ca tarfa nu a plecat o clipa de langa el…sa nu riste cumva sa piarda controlul asupra lui marionetei ei! Asta era Edward: o marioneta! Asa cum a spus si Jasper, tipa asta are o putere ciudata de care nu vrea sa aflam si pe care o foloseste asupra lui. Totusi…presupun ca are limite, altminteri…de ce nu ne controleaza pe toti? Oricum, revenind la ce faceam inainte sa intru in casa:
“IDIOT, NENOROCIT, DE CE NAIBA A TREBUIT TU SA TE SARUTI CU TARFA ASTA? NU TE-AI GANDIT LA BELLA? LA CUM O VA AFECTA ASTA?”
Dar am fost intrerupta din monologul mental pe care i-l adresam IMBECILULUI de langa mine de catre Carlisle, care a spus, in estenta, ceea ce am tot urlat eu de mai bine de douazeci de minute:
-Cum ai putut?
Am deschis gura deoarece aveam de gand sa incep sa-I explic lui Carlisle ca a facut-o de idiot si de tampit dar am impietrit. Ochii mei isi pierdura concentrarea iar in fata lor am putut-o vedea pe Bella in aceeasi camera in care am fost noi primiti acum cateva luni. Era plansa si era evident ca nu se putea mentine pe picioare singura, asa ca Alec o tinea de talie. Marcus si Caius erau asezati fiecare pe tronul lui in timp ce Aro statea in picioare si o privea compatimitor pe Bella. Apoi am auzit vocea ei rasunand in incaperea plina cu vampiri:
-Am venit pentru a va cere sa decideti daca ma veti transforma sau ma veti ucide. Pentru mine oricum nu conteaza.
Ochii mei s-au focalizat din nou, si i-am putut vedea pe toti cum se stransesera in jurul meu iar acum ma priveau ingrijorati…sau aproape pe toti. Cynthia il tragea pe Edward laoparte, iar el se uita la mine cu o expresie ciudata…nu am putut s-o inteleg, parea…derutat. Apoi am simtit mainile lui Jasper cum imi cuprindeau talia si l-am auzit soptindu-mi ceva, dar eram pierduta. Nu puteam sa cred ce urma sa faca Bella. O vazusem, bineantele, luand un avion spre Italia dar…nu m-am gandit nicio clipa ca ar face asta…si nici ea nu a facut-o pana cand nu a fost sigura ca nu o mai putem opri.
Am inceput sa suspin si simteam intepaturi in ochi… acea iritare pe care o aveam atunci cand incercam sa plangem, desi fara success. Am simtit cum Jezz incearca sa ma calmeze dar nu avea niciun efect! Sora mea …surioara mea mai mica. E numai vina lor. Am simtit cum peste durere se asaza un val de furie, ca un dus rece, dandu-mi o energie vulcanica. Nu ma mai simtisem asa de furioasa nici macar cand idiotu` imi zisese ca vrea s-o paraseasca pe Bella! M-am smuls din bratele lui Jasper fara niciun preaviz si am sarit la Edward care nu se astepta la asta, nimeni nu se astepta, nu am gandit, practic, acea miscare. Am impins-o pe tarfa aia de langa el cu o singura miscare si apoi l-am apuvat de gulerul camasii, tragandu-l in sus, facandu-l sa fie si mai inalt ca mine, dar asta nu conta, nu acum.
Odata ce nenorocita nu-l mai atingea, expresia lui s-a schimbat. Durerea si disperarea isi facusera loc pe fata lui, odata cu vina. Nu-mi pasa, ar fi trebuit sa se gandeasca mai-nainte la faptul ca urma sa sufere, ar fi trebuit sa ma asculte, sa se tina departe de acea…acea…nici nu stiu cum s-o mai numesc.
Nu aveam nicio intentie sa ma gandesc la ce aveam sa-I fac, asa ca am inceput sa traduc in franceza Imnul Republicii Anglicane Libere. Mainile mele s-au inlantuit in jurul gatului lui si am inceput sa strang. Apoi mi-am amintit figura plina du durere pe care a facut-o cand am sarit la el. Am lasat Imnul si am incpeut sa imi imaginez o Bella cu ochii rosii, plini de ura pentru el si pentru noi toti. Si, desi ma durea la fel de tare, eram fericita ca-l faceam sa sufere. O merita din plin. M-as fi simtit vinovata daca el ar fi scapat fara mustrari de constiinta.
-Stii ce, Edward Masen? am spus eu, nemaidand doi bani pe sufletul si suferinta lui. Din momentul asta nu mai esti fratele meu. Din momentul asta esti un gunoi pentru mine. Si ca sa-ti dovedesc cat de putin ai ajuns sa insemna pentru mine… , am zis eu si am tras tare de capul lui, rupandu-I gatul. Un urlet a evadat dintre buzele lui, apoi ochii lui s-au inchis.
Am simtit doua brate inconjurandu-ma si tragandu-ma de pe corpul decapitat al lui Edward. Emmett o tinea pe Cynthia, care era pe cale sa ma atace, iar Esme si Carlisle se uitau socati la mine. Jasper ma tinea cu grija, soptindu-mi cuvinte de dragoste in ureche, iar Rosalie ii atasa capul la loc lui Edward. M-am uitat la ea cu dispret. Nenorocitul ala nu merita ca ma uit la el nici cu spatele, nu merita nimic, nu o merita pe Bella si dragostea ei. Merita Iadul pe care era convins ca il va primi, merita ura pe care o stranise. De fapt, nu merita nici macar atat. Merita sa fie un nimeni. Si pentru mine asta urma sa fie. Un gol inutil in esenta universului, un lucru caruia eu nu-I voi mai acorda nici cea mai mica atentie.
M-am intors si l-am imbratisat pe Jasper. Aveam nevoie de sustinearea lui, sau aveam sa ajung sa fac ce a facut Edward primavera trecuta.
-Gata, Alice, e bine, gata, iubito, vocea linistitoare a lui Jasper imi rasuna in urechi. Am simtit o alta mana pe umar. M-am intors si am vazut-o pe Rose. Stiam ca e de acord cu mine, dar ea nu ar fi facut niciodata asta. Pana la urma, Carlisle isi dories candva ca ea sa fie sufletul pereche al lui Edward.
Emmett sa scos-o pe Cynthia din camera, ceea ce a mai calmat apele. Curva dracu, o uram. Am inceput sa ma zbat in imbratisarea lui Jasper.
-Da-mi drumul, Jazz. Te rog sa-mi dai drumul. Acum! am tipat. Simtindu-mi furia, m-a eliberat. Am sarit in picioare, desi nu stiam cand ajunsesem pe jos, si am luat-o la fuga dupa Cynthia. O sa-si ia si ea portia.
Emmett o retinea la vreun kilometru departare de casa, astfel incat orice ii facea ea lui Edward sa nu mai aiba efect.
-Tine-o, te rog, Emm, am spus cu o voce rece ca gheata. Picurile de ploaie faceau ca pamantul sa fie namolos, noroiul patandu-mi hainele si facandu-ma sa arat mai feroce ca niciodata. Teama Cynthiei ma facea sa ma simt cu mult mai bine. Era atat de puternica incat era palpabila, aprope ca o puteam atinge.
-Asa, curvo, teme-te, tremura! Imi placi asa, inocenta si speriata.
M-am repezit la ea, moment in care Emmett i-a dat drumul si s-a indepartat. Se pare ca era suficient de speriata ca sa uite sa-si folosesca blestematia de putere. Am apucat-o de par si am tarat-o prin noroi, simtind gustul dulce al razbunarii in fiecare celula a corpului meu de piatra, lasand ura profunda sa ma acapareze si dand uitarii fiece sentiment de mila pe care Carlisle si Esme mi-l indusesera vreodata. Nu voiam sa o las sa mai stea prin preajma. Voiam sa o fac sa sufere, sa ma urasca, sa incerce sa se razbune pe mine. Si, atunci cand o va face, voi intoarce intreaga mea familie impotriva ei.
-Tarfa dracu, sa nu te mai prind ca te atingi de Edward. Mi-ai distrus familia, ai tarat cu sentimentele noastre pe jos. Nu permit nimanui sa faca asta. Nici macar fratelui meu. Si cu atat mai putin unei straine, unei dusmance. Vreau sa dispari. Sa nu te mai vad niciodata, am urlat eu, furia si ranchiuna dandu-mi forta sa ii rup mainile si picioarele aproape fara efort.
-Nu, Alice, oprete-te, am auzit vocea lui Edward din spatele meu, lucru care m-a facut si mai furioasa.
-Opreste-te dracu’ acolo unde esti, idiotule. Sau te rup si pe tine in bucatele asa cum fac cu ea. O sa va ard pe amandoi. SI atunci nu o s-o mai vezi niciodata pe Bella ta. Care, oricum, datorita “bunavointei” tale este probabil moarta. Si daca nu e moarta fizic, sufleteste este oricum. Nu ne meriti. Nu meriti sa ai o familie. Meriti sa arzi in cea mai adnaca groapa din Iadul ala despre care tot zici ca ne inghite dupa ce murim. Esti nimic pentru mine. Nici macar atat. Nu existi. Esti nimeni. Te urasc! am urlat eu, frangandu-I gatul.
Apoi am fugit…
Stiam ca ea avea sa se regenereze si avea sa fie intreaga in mai putin de 20 de minute, dar nu imi pasa. Voiam sa ma rup de tot. Si atunci a venit viziunea. O Bella cu ochii rosii, cu ura mocnind in sufletul ei, vanand fara mila un vampir nomand care incalcase Dumnezeu mai stie ce regula nescrisa a Volturilor. Deci ei alesesera sa o foloseasca. Alesesera sa folseasca ura si furia ei ca sa faca maceluri. Ea avea sa fie cea mai puternica veriga a garzii lor. Ceea ce insemna ca… insemna ca lumea nostra avea sa fie complet dominata. Era mai bine asa. Trebuia doar sa o conving pe Cynthia sa incalce regulile. Nu ar trebui sa fie asa greu. Doar daca… Edward. Nu mai aveam ce cauta in familia asta. Chiar daca aveam sa o las pe Esme fara jumatate din familie, aveam sa plec. Macar voi avea liniste sufleteasca. Voi sti ca, daca Volturii vor veni sa ma ia pentru puterea mea, nu vor ajunge si la Edward si la restul familiei mele in acelasi timp.
Chiar atunci, dintre copaci s-a ivit Jasper. S-a apropiat ezitant de mine si mi-a zambit cu dragoste. Si-a inlantuit bratele in jurul meu, tragandu-ma la pieptul lui intr-o imbratisare plina de dor.
-Sa nu mai pleci niciodata de lunga mine! mi-a spus. Il intelegeam. Dupa stresul prin care il pusesem sa treaca anul trecut, cand plecasem la Volturi, eram sigura ca nu va mai avea niciodata de gand sa ma lase sa plec de langa el.
-Jasper, plecam, am spus cu un calm de gheata.
-Nu, mi-a raspuns in acelasi mod.
-Poftim?! Am tipat, contrariata.
-Nu te voi lasa sa pleci, m-a anuntat, calm si imposibil.
-Am spus ca plecam amandoi! am repetat eu, fiind convinsa ca nu intelesese ce voisem eu sa spun.
-Nu, a spus el din nou.
-De ce? am intrebat eu, incepand sa ma infurii.
-Daca vei pleca, Edward si Cynthia nu vor mai avea nimic in cale, iar Cynthia va avea cale libera la sufletul lui Edward. Nu va reusi niciodata sa-l obtina cu adevarat, dar, folosindu-si vrajitoriile si puterile, il va inlantui impotriva vointei lui. E ceva ce nu pot intelege. E o putere asemanatoare cu a Chelseei, dar mult mai puternica. Nu imi dau seama cum functioneaza, dar nu o pot impiedica. Si nu putem zice nimic. Nu stiam inca cum functioneaza. Ea ar putea sa intoarca toata familia impotriva noastra.
-Dar…
-Tebuie. Pentru Edward. Si, daca vorbeai serios cand ai zis ca nu mai dai doi bani pe Edward, atunci pentru mine. Pentru Bella, pentru Esme, pentru Carlisle si pentru tine insati.
Am dat aprobator din cap. Avea dreptate. Aveam sa salvez pe toata lumea de aceasta blonda siliconata. Greutatea faptului ma apasa si nu era nicio cale sa o dau la o parte. Ma consolam cu gandul ca Jazz ma va ajuta si ca faceam un bine. Dar teama ca nu voi reusi ma macina si nu aveam nicio sansa sa uit nici macar pentru un moment ca ma faceam vinovata de suferinta Bellei si de prostia lui Edward.
Eu eram vinovata deoarece nu mi-am dat seama mai devreme. Si, ca sa ma revansez, aveam sa indrept lucrurile. Pentru ca acum totul depindea de mine…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Deci, as vrea sa va spun ca la acest capitol am primit o mana de ajutor de la prietena mea, Alice. Ea m-a ajutat la scrierea acestui capitol si este foarte posibil sa ma mai ajute si pe viitor...deci acest capitol a fost scris impreuna, si am vrea sa va rugam sa comentati.
Deasemenea, amandoua va uram sarbatori fericite in continuare! Speram sa va placa acest capitol si ne cerem scuze pt eventualele greseli!:)