miercuri, 16 decembrie 2009
Capitolul 3: Cum a putut?
Capitolul 3: Cum a putut?
Rosalie PDV:
Stateam in fata oglinzii, cu Alice langa mine, pentru a face ultimele retusuri noii mele garderope cand, dintr-o data, fata ei vesela a impietrit. Am oftat: o alta viziune sacaitoare! De ce trebuie Alice sa aiba viziuni in cele mai nepotrivite momente? Adica, te rog, garderoba mea! Nu zic ca nu suntem norocosi ca are un astfel de talent, adica stie intotdeaun cand apar articole de imbracaminte si incaltaminte noi, sau ce se va purta sezonul viitor, dar totusi…
Insa monologul mental imi fu interrupt de Alice care…il injura pe Edward? S-a tignit? Nu ii spunea ea mereu ca este fratele ei preferat? Si acum…
-IDIOT, asta e Edward, un IDIOT, TAMPIT, PROST! Cum a putut sa-I faca asta? Cum indrazneste?!? CUM?! Si NENOROCITA, TARFA aia de Cynthia! Cum isi permite?!
Ei…se pare ca Alice nu o prea suporta nici pe noua noastra prietena…nu ca eu as suporta-o pe tarfa aia, adica, cine se crede sa dea buzna in casa mea si sa se comporte ca si cum I se cuvine totul?
I-am auzit pe toti -cu exceptia lui Edward, care ar trebui sa se simta norocos ca nu se afla prin preajma acum, pentru ca probabil Alice l-ar fi omorat pe loc, la starea in care se afla…ma intreb ce o fi facut de a asmutit-o asupra sa… si Cynthia care lipsea mai nou(bine, mai vechi, sau…cam de cand o stiu) de cate ori lipsea si Edward (Daca el nu ar fi fost logodit cu Bella si nu as fi stiut cat de mult o iubea, as fi crezut ca e cu tarfa aia nenorocita-slava domnului ca nu e-). …- cum urcau alergand scarile, alarmati de “urarile de bine” pe care I le facea surioara mea “fratiorului ei preferat” si “tarfei nenorocite”.
Mda, fratior preferat pe naiba, e prima oara in mai bine de saizeci de ani de cand o cunosc, cand o aud injurand. De aici hai sa tragem concluziile…
-Draga, nu vorbi asa de fratele tau! Stii cat de mult te iubeste..., a inceput Esme punandu-I o mana de umar in incercarea –zardarnica, dealtfel- de a o calma.
-Da, Alice, ce ti-a facut Eddie de merita sa-l faci in toate felurile? il aud si pe Emm din spate, vocea lui fiind absolut inconfundabila pentru urechile mele.
-Nu mie, a marait Alice cu furiea si veninul picurandu-I din voce, ci Bellei! Cum a putut? Nu s-a gandit deloc la ea? La cum o va afecta asta?
-Nu-mi spune ca iar vrea sa plece! am auzit din nou vocea lui Esme, de data aceasta ingrozita.
-Ar fi mai bine, ii raspunse Alice la fel de furioasa, in ciuda faptului ca Jasper ii trimitea obisnuitele lui “valuri de calm”. Se pere ca era cu adevarat furioasa… Atunci l-as fi putut tara inapoi cu forta, a continuat ea. Dar asa…cred ca atunci cand o prind pe tarfa aia o sa o…
-Alice! Cum poti sa-I vorbesti in acest fel Cynthiei? Ea face cu adevarat eforturi pentru a se adapta acestui mod de viata! vocea lui Carlisle se facu si ea auzita, fiind destul de suparata.
Am vazut-o pe Alice intunecandu-se de furie in timp ce il fulgera pe Carlisle cu privirea, si pentru o clipa mi-am facut griji ca ar putea sa il atace. Nu am mai vazut-o niciodata asa. Oricum, nu puteam sa nu fiu deacord cu ea, indiferent care ar fi motivul izbucnirii ei atat de bruste. Alice avea dreptate, acea femeie era oribila, dar totusi, ce legatura are asta cu Edward si Bella? Nu are nici-un sens! Sau nu vreau eu sa aiba. Am devenid destul de buna prietena cu viitoarea mea cumnata si nu vreau sa-mi inchipui ca Edward ar rani-o cu buna stiinta. Nu dupa ce a suferit atat de mult…
-Carlisle, a marait, daca ai fi vazut ce am vazut eu nu ai mai spune asta. Ea a sarit practic pe el, si…vocea I s-a frant, si el i-a raspuns! In fata Bellei! Tu intelegi? Stii la ce va duce asta? Iti dai….
Dar nu am mai ascultat-o. Nu puteam sa cred. Cum a putut sa-I faca asta? A umilit-o si a distrus-o! Dar…
-Alice! am interupt-o. Tu ai vazut o alternative a viitorului! Poate ca putem sa impiedicam asta! Daca ne grabim, poate ca vom ajunge la timp! O idepartam pe acea tarfa si nimeni nu va stii nimic…
Privirea lui Alice mi-a inchis gura. Am putut vedea in ochii ei durerea inotand in si pot sa jur ca daca ar putea plange ar face-o.
-Tu crezi ca ass mai fi stat aici daca nu as fi fost sigura ca asta s-a intamplat deja? Nu stiu ce sa fac, Bella e in ceata. E ca si cum nu e sigura de ceea ce vrea sa faca, dar in orice caz, nu vrea san e vada. Am luat in calcul obtiunea de a merge dupa ea si…nu e o idée buna, vocea ei era indurerata cand vorbea despre Bella. Dar ma voi duce dupa ei! Am degand sa le bag mintile in cap sis a-I fac sa plateasca! Nu accept ca acea varianta a viitorului. Curva aia nu il merita…
Din nou, nu am mai ascultat-o pe Alice. Eram paralizata, toate simturile mele erau in ceata. De ce? Ce a fost in capul lui? Poate ca Jasper avea pana la urma reptate…il auzisem cu cateva zile in urma vorbin cu Alice. Ii spunea ca ilsi face griji, ca Cynthia are o putere special ape care o tine ascunsa, ca ii brueaza lui puterea si ca atunci cand e prin preajma lui Edward sentimentele si trairile lei se schimba. Ca si cum l-ar manipular, iar chiestia asta devine mult mai puternica atunci cand se stabileste contact fizic. Nu l-am crezut, nu puyteam sac red ca Edward ar putea fi atat de fraier si neatent incat sa nu observe printer gandurile ei daca are sau nu vreun dar. Dar ce alta explicatie ar putea fi gasita? Cu cateva luni in urma a incercat sa se sinucida, si aproape ca a reusit, din cauza ca o credea moarta, a fost un zombi dup ace a parasit-o, in toate acele luni, a fost atat de fericit cand Bella a acceptat i-a acceptat cererea in casatorie…iar apoi se arunca in bratele primei femei, daca poate fi numita asa, inseland-o pe Bella?
Alice deja please. Sper din tot sufletul sa nu se poata controla sis a-I rupa gatul nenorocitei... L-am simtit pe iubitul meu langa mine, luandu-ma in brate si spunandu-mi sa ma calmez, desi puteam sa simt furia practice revarsandu-se din el. M-am uitat in jur si am vazut ca nu am fost singura care a intrat in soc. In ochii lui Esme am vazut socul, durerea si mil ape care le simtea, Carlisle era foarte dezamagit, Jasper era…furious? Putin spus! Puteam sa jur ca se straduia din rasputeri sa nu ne transmita si noua mania lui. Iar Emmett, supa cum am spus, cred ca se straduia din greu sa nu darame casa.
Brusc, gandul mi s-a indreptat la trecut. Si eu fusesem indragostita cand fusesem umana, si eu fusesem logdita si apoi nenorocitul acela ma umilise in fata tuturor, imi distrusese viata! Furia era acum si mai puternica si un marait feroce mi-a evadat din gat. Care era diferenta? Era vreo diferenta? Chiar daca nu a fost calcata in picioare in acelasi fel ca mine, era vreo diferenta intre ceea ce simte ea acum si ceea ce am simtit eu atunci? Mi-am amintit durerea, socul, mania, umilinta, ura, tradarea pe care le-am simtit atunci. Si eu nu il iubisem cuadevarat…imi placuse, era frumos, bogat si educat…sau asa parea. Ma alinta, trecem cu vederea ca dupa aceea aproape ma omorase in bataie, asta dup ace ma violase in fata prietenilor lui, toti beti crita. Dar Bella il iubea, ar fi fost in stare sa-si dea viata pentru el. Ce va face acum? Alice a spus ca nu e o idée buna san e apropiem de ea, ca inca nu a luat o decizie, dar as vrea sa o consolez, nu stiu, sa fiun acolo, langa ea.
Carlisle a imbratisat-o pe Esme si impreuna au coborat in sufragerie, iar Jasper a iesit imediat dupa ei, trantind usa. Si el ajunsese sa o iubeasca si sa o respecte pe Bella, iar ceea ce a facut Edward probabil I se parea o blasfemie, total lipsit de onoare si orgoliu.
Dar am fost oprita din analizarea situatiei de cele trei perechi de pasi pe care le auzeam apropiinduse inuman de repede si de gratioas de casa. Am incercat sa ma calmez cat de cat inainte de a cobora pentru a-mi intalnii fratiorul si pe noua lui achizitie- achizitie pe care prezic, si pun pariu c-o fac mai bine decat a facut-o Alice in toata viata ei, ca daca nu o va proteja serios, o voi distruge inainte sa apuce sa se bucure prea mult de ea.
Am ajuns chiar inainte ca ei sa intre in casa. Prima fu Cynthia, care intra cu un zambet batjocoritor pe chip, apoi Edward, cu capul plecat, iar ultima fu Alice care aproape ca spumega de furie.
Cand frati`miu isi ridica privirea si o intalni pe a mea, am inghietat. Am incercat sa nu ma gandesc la Royce, am incercat sa nu il compare cu Edward da…in momentul in care privirile ni s-au unit…in fata ochilor mi-a aparut imaginea primului meu logotnic, iar un marait jos, amenintator, mi-a iesit din gat. Am vazut ca si el impietrise, si pentru o fractiune de secunda am putut vedea in ochii lui o parere de rau sincera si…groaza, groaza de ceea ce facuse, groaza de ceea ce devenea: un monstru. Pentru ca noi nu eram monstrii de la natura, noi deveneam sau nu monstrii prin faptele noastre. Apoi nenorocita i-a atins mana si ochii lui s-au deconcentrat pentru un moment, iar o clipa mai tarziu au devenit iar nepasatori.
Numeni nu a spus nimic. Toti eram siguri de faptul ca alice deja avusese grija sa-l faca sa regrete ceea ce facuse…sau ca increase sa faca asta, iar daca ea nu reusise…niciunul dintre noi nu avea nicio sansa.
Carlisle sparse tacerea cu o singura propozitie care exprima, in putine cuvinte, tot ceea ce gandeam ,probabil, fiecare dintre noi:
-Cum ai putut?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hei! Asa cum am promis, capitolul 3. Sper sa va placa si imi cer scuza pentru posibilele(bine, foarte posibilele) greseli de tastare. Acest capitol este din PDV al lui Rosalie. Stiu ca nu este exact modul de gandire pe care vi-l imaginati dar m-am gandit bine si am decis ca punctul ei de vedere este important avand in vedere ceea ce va urma. Sper sa nu va fi dezamagit, ideea e ca m-am cam grabit putin.
Stiu ca v-am cam ametit cu toate aceste momente si perspective dar avand in vedere ca am ca protagonisti ai povestii mele douo personaje care probabil va mai dura ceva pana cand se vor intalni, trebuie sa le urmaresc viata amandurora, iar pe Rosalie am folosit-o pentru a studia si opinia celorlalte personaje, aflate in afara trairilor Bellei si ale lui Edward, plus ca i-am pregatit un rol special in poveste(sper ca nu-mi voi schimba planul peste noapte...din nou).
Vreau sa va multumes tuturor celor care imi cititi povestea, raspuns la sondaj si/ sau lasat comentariu. Vreu sa stiti ca asta inseamna foarte mult pentru mine.
Si, ca si la celelalte capitole, va rog sa comentati:) Imi ridica moralul!
Capitolul 4 nu stiu cand va sosi, sper sa vie cat mai curand totusi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
foarte trist :(( .. saraca bella :(( ... sunt total de acord cu alice:P:x( ... succes in continuare:*:*
RăspundețiȘtergereeste superb..mi-au dat lacrimile..abia astept continuarea
RăspundețiȘtergerece centuristaaa proastaaa cum indraznesteeeeeeX(
RăspundețiȘtergerece idiottt poatee fi Edward
waw imi place de Roseee si de micutul spiridush:X
cand e urmatorul cap morr de nerabdareee:(
sperr sa il pui rpd:X
:-w Deci nu ai de gand sa te potolesti cu greselile de tastare . Cred ca va trebui sa gasesc ceva cu care sa te santajez . :]] (nu va fi greu :-s .. i think so)
RăspundețiȘtergereAnw ... capitolul asta a fost genial, mai ales pt ca a fost scris din perspectiva lui Rose .
Poate sunt negativista si egoista, dar imi place situatia prezenta :]] (din fic :p )
You know.. mie-mi plac scorpiile :]]
Succes ! :* ... Take care! <3
super capitolul;)foarte interesant si sa sti ca este foarte buna ideea ta;)
RăspundețiȘtergere