Capitolul 4: Nu mai insemni nimic!

Capitolul 4:Nu mai insemni nimic!
Alice PDV:
Cand am intrat in casa toti ne asteptau. Eram surprinsa de faptul ca Rosalie era atat de furioasa, desi probabil ca nu ar trebui…la urma urmei, ea a avut unele experiente neplacute in viata ei umana…relativ similare cu ceea ce indura Bella acum. Oricum… dupa ce am tipat la Edward (mai mult mental decat vocal deoarece eram intr-un loc public si nu era o idée buna sa facem o scena), practic, l-am tarat pana acasa. Evident ca tarfa nu a plecat o clipa de langa el…sa nu riste cumva sa piarda controlul asupra lui marionetei ei! Asta era Edward: o marioneta! Asa cum a spus si Jasper, tipa asta are o putere ciudata de care nu vrea sa aflam si pe care o foloseste asupra lui. Totusi…presupun ca are limite, altminteri…de ce nu ne controleaza pe toti? Oricum, revenind la ce faceam inainte sa intru in casa:
“IDIOT, NENOROCIT, DE CE NAIBA A TREBUIT TU SA TE SARUTI CU TARFA ASTA? NU TE-AI GANDIT LA BELLA? LA CUM O VA AFECTA ASTA?”
Dar am fost intrerupta din monologul mental pe care i-l adresam IMBECILULUI de langa mine de catre Carlisle, care a spus, in estenta, ceea ce am tot urlat eu de mai bine de douazeci de minute:
-Cum ai putut?
Am deschis gura deoarece aveam de gand sa incep sa-I explic lui Carlisle ca a facut-o de idiot si de tampit dar am impietrit. Ochii mei isi pierdura concentrarea iar in fata lor am putut-o vedea pe Bella in aceeasi camera in care am fost noi primiti acum cateva luni. Era plansa si era evident ca nu se putea mentine pe picioare singura, asa ca Alec o tinea de talie. Marcus si Caius erau asezati fiecare pe tronul lui in timp ce Aro statea in picioare si o privea compatimitor pe Bella. Apoi am auzit vocea ei rasunand in incaperea plina cu vampiri:
-Am venit pentru a va cere sa decideti daca ma veti transforma sau ma veti ucide. Pentru mine oricum nu conteaza.
Ochii mei s-au focalizat din nou, si i-am putut vedea pe toti cum se stransesera in jurul meu iar acum ma priveau ingrijorati…sau aproape pe toti. Cynthia il tragea pe Edward laoparte, iar el se uita la mine cu o expresie ciudata…nu am putut s-o inteleg, parea…derutat. Apoi am simtit mainile lui Jasper cum imi cuprindeau talia si l-am auzit soptindu-mi ceva, dar eram pierduta. Nu puteam sa cred ce urma sa faca Bella. O vazusem, bineantele, luand un avion spre Italia dar…nu m-am gandit nicio clipa ca ar face asta…si nici ea nu a facut-o pana cand nu a fost sigura ca nu o mai putem opri.
Am inceput sa suspin si simteam intepaturi in ochi… acea iritare pe care o aveam atunci cand incercam sa plangem, desi fara success. Am simtit cum Jezz incearca sa ma calmeze dar nu avea niciun efect! Sora mea …surioara mea mai mica. E numai vina lor. Am simtit cum peste durere se asaza un val de furie, ca un dus rece, dandu-mi o energie vulcanica. Nu ma mai simtisem asa de furioasa nici macar cand idiotu` imi zisese ca vrea s-o paraseasca pe Bella! M-am smuls din bratele lui Jasper fara niciun preaviz si am sarit la Edward care nu se astepta la asta, nimeni nu se astepta, nu am gandit, practic, acea miscare. Am impins-o pe tarfa aia de langa el cu o singura miscare si apoi l-am apuvat de gulerul camasii, tragandu-l in sus, facandu-l sa fie si mai inalt ca mine, dar asta nu conta, nu acum.
Odata ce nenorocita nu-l mai atingea, expresia lui s-a schimbat. Durerea si disperarea isi facusera loc pe fata lui, odata cu vina. Nu-mi pasa, ar fi trebuit sa se gandeasca mai-nainte la faptul ca urma sa sufere, ar fi trebuit sa ma asculte, sa se tina departe de acea…acea…nici nu stiu cum s-o mai numesc.
Nu aveam nicio intentie sa ma gandesc la ce aveam sa-I fac, asa ca am inceput sa traduc in franceza Imnul Republicii Anglicane Libere. Mainile mele s-au inlantuit in jurul gatului lui si am inceput sa strang. Apoi mi-am amintit figura plina du durere pe care a facut-o cand am sarit la el. Am lasat Imnul si am incpeut sa imi imaginez o Bella cu ochii rosii, plini de ura pentru el si pentru noi toti. Si, desi ma durea la fel de tare, eram fericita ca-l faceam sa sufere. O merita din plin. M-as fi simtit vinovata daca el ar fi scapat fara mustrari de constiinta.
-Stii ce, Edward Masen? am spus eu, nemaidand doi bani pe sufletul si suferinta lui. Din momentul asta nu mai esti fratele meu. Din momentul asta esti un gunoi pentru mine. Si ca sa-ti dovedesc cat de putin ai ajuns sa insemna pentru mine… , am zis eu si am tras tare de capul lui, rupandu-I gatul. Un urlet a evadat dintre buzele lui, apoi ochii lui s-au inchis.
Am simtit doua brate inconjurandu-ma si tragandu-ma de pe corpul decapitat al lui Edward. Emmett o tinea pe Cynthia, care era pe cale sa ma atace, iar Esme si Carlisle se uitau socati la mine. Jasper ma tinea cu grija, soptindu-mi cuvinte de dragoste in ureche, iar Rosalie ii atasa capul la loc lui Edward. M-am uitat la ea cu dispret. Nenorocitul ala nu merita ca ma uit la el nici cu spatele, nu merita nimic, nu o merita pe Bella si dragostea ei. Merita Iadul pe care era convins ca il va primi, merita ura pe care o stranise. De fapt, nu merita nici macar atat. Merita sa fie un nimeni. Si pentru mine asta urma sa fie. Un gol inutil in esenta universului, un lucru caruia eu nu-I voi mai acorda nici cea mai mica atentie.
M-am intors si l-am imbratisat pe Jasper. Aveam nevoie de sustinearea lui, sau aveam sa ajung sa fac ce a facut Edward primavera trecuta.
-Gata, Alice, e bine, gata, iubito, vocea linistitoare a lui Jasper imi rasuna in urechi. Am simtit o alta mana pe umar. M-am intors si am vazut-o pe Rose. Stiam ca e de acord cu mine, dar ea nu ar fi facut niciodata asta. Pana la urma, Carlisle isi dories candva ca ea sa fie sufletul pereche al lui Edward.
Emmett sa scos-o pe Cynthia din camera, ceea ce a mai calmat apele. Curva dracu, o uram. Am inceput sa ma zbat in imbratisarea lui Jasper.
-Da-mi drumul, Jazz. Te rog sa-mi dai drumul. Acum! am tipat. Simtindu-mi furia, m-a eliberat. Am sarit in picioare, desi nu stiam cand ajunsesem pe jos, si am luat-o la fuga dupa Cynthia. O sa-si ia si ea portia.
Emmett o retinea la vreun kilometru departare de casa, astfel incat orice ii facea ea lui Edward sa nu mai aiba efect.
-Tine-o, te rog, Emm, am spus cu o voce rece ca gheata. Picurile de ploaie faceau ca pamantul sa fie namolos, noroiul patandu-mi hainele si facandu-ma sa arat mai feroce ca niciodata. Teama Cynthiei ma facea sa ma simt cu mult mai bine. Era atat de puternica incat era palpabila, aprope ca o puteam atinge.
-Asa, curvo, teme-te, tremura! Imi placi asa, inocenta si speriata.
M-am repezit la ea, moment in care Emmett i-a dat drumul si s-a indepartat. Se pare ca era suficient de speriata ca sa uite sa-si folosesca blestematia de putere. Am apucat-o de par si am tarat-o prin noroi, simtind gustul dulce al razbunarii in fiecare celula a corpului meu de piatra, lasand ura profunda sa ma acapareze si dand uitarii fiece sentiment de mila pe care Carlisle si Esme mi-l indusesera vreodata. Nu voiam sa o las sa mai stea prin preajma. Voiam sa o fac sa sufere, sa ma urasca, sa incerce sa se razbune pe mine. Si, atunci cand o va face, voi intoarce intreaga mea familie impotriva ei.
-Tarfa dracu, sa nu te mai prind ca te atingi de Edward. Mi-ai distrus familia, ai tarat cu sentimentele noastre pe jos. Nu permit nimanui sa faca asta. Nici macar fratelui meu. Si cu atat mai putin unei straine, unei dusmance. Vreau sa dispari. Sa nu te mai vad niciodata, am urlat eu, furia si ranchiuna dandu-mi forta sa ii rup mainile si picioarele aproape fara efort.
-Nu, Alice, oprete-te, am auzit vocea lui Edward din spatele meu, lucru care m-a facut si mai furioasa.
-Opreste-te dracu’ acolo unde esti, idiotule. Sau te rup si pe tine in bucatele asa cum fac cu ea. O sa va ard pe amandoi. SI atunci nu o s-o mai vezi niciodata pe Bella ta. Care, oricum, datorita “bunavointei” tale este probabil moarta. Si daca nu e moarta fizic, sufleteste este oricum. Nu ne meriti. Nu meriti sa ai o familie. Meriti sa arzi in cea mai adnaca groapa din Iadul ala despre care tot zici ca ne inghite dupa ce murim. Esti nimic pentru mine. Nici macar atat. Nu existi. Esti nimeni. Te urasc! am urlat eu, frangandu-I gatul.
Apoi am fugit…
Stiam ca ea avea sa se regenereze si avea sa fie intreaga in mai putin de 20 de minute, dar nu imi pasa. Voiam sa ma rup de tot. Si atunci a venit viziunea. O Bella cu ochii rosii, cu ura mocnind in sufletul ei, vanand fara mila un vampir nomand care incalcase Dumnezeu mai stie ce regula nescrisa a Volturilor. Deci ei alesesera sa o foloseasca. Alesesera sa folseasca ura si furia ei ca sa faca maceluri. Ea avea sa fie cea mai puternica veriga a garzii lor. Ceea ce insemna ca… insemna ca lumea nostra avea sa fie complet dominata. Era mai bine asa. Trebuia doar sa o conving pe Cynthia sa incalce regulile. Nu ar trebui sa fie asa greu. Doar daca… Edward. Nu mai aveam ce cauta in familia asta. Chiar daca aveam sa o las pe Esme fara jumatate din familie, aveam sa plec. Macar voi avea liniste sufleteasca. Voi sti ca, daca Volturii vor veni sa ma ia pentru puterea mea, nu vor ajunge si la Edward si la restul familiei mele in acelasi timp.
Chiar atunci, dintre copaci s-a ivit Jasper. S-a apropiat ezitant de mine si mi-a zambit cu dragoste. Si-a inlantuit bratele in jurul meu, tragandu-ma la pieptul lui intr-o imbratisare plina de dor.
-Sa nu mai pleci niciodata de lunga mine! mi-a spus. Il intelegeam. Dupa stresul prin care il pusesem sa treaca anul trecut, cand plecasem la Volturi, eram sigura ca nu va mai avea niciodata de gand sa ma lase sa plec de langa el.
-Jasper, plecam, am spus cu un calm de gheata.
-Nu, mi-a raspuns in acelasi mod.
-Poftim?! Am tipat, contrariata.
-Nu te voi lasa sa pleci, m-a anuntat, calm si imposibil.
-Am spus ca plecam amandoi! am repetat eu, fiind convinsa ca nu intelesese ce voisem eu sa spun.
-Nu, a spus el din nou.
-De ce? am intrebat eu, incepand sa ma infurii.
-Daca vei pleca, Edward si Cynthia nu vor mai avea nimic in cale, iar Cynthia va avea cale libera la sufletul lui Edward. Nu va reusi niciodata sa-l obtina cu adevarat, dar, folosindu-si vrajitoriile si puterile, il va inlantui impotriva vointei lui. E ceva ce nu pot intelege. E o putere asemanatoare cu a Chelseei, dar mult mai puternica. Nu imi dau seama cum functioneaza, dar nu o pot impiedica. Si nu putem zice nimic. Nu stiam inca cum functioneaza. Ea ar putea sa intoarca toata familia impotriva noastra.
-Dar…
-Tebuie. Pentru Edward. Si, daca vorbeai serios cand ai zis ca nu mai dai doi bani pe Edward, atunci pentru mine. Pentru Bella, pentru Esme, pentru Carlisle si pentru tine insati.
Am dat aprobator din cap. Avea dreptate. Aveam sa salvez pe toata lumea de aceasta blonda siliconata. Greutatea faptului ma apasa si nu era nicio cale sa o dau la o parte. Ma consolam cu gandul ca Jazz ma va ajuta si ca faceam un bine. Dar teama ca nu voi reusi ma macina si nu aveam nicio sansa sa uit nici macar pentru un moment ca ma faceam vinovata de suferinta Bellei si de prostia lui Edward.
Eu eram vinovata deoarece nu mi-am dat seama mai devreme. Si, ca sa ma revansez, aveam sa indrept lucrurile. Pentru ca acum totul depindea de mine…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Deci, as vrea sa va spun ca la acest capitol am primit o mana de ajutor de la prietena mea, Alice. Ea m-a ajutat la scrierea acestui capitol si este foarte posibil sa ma mai ajute si pe viitor...deci acest capitol a fost scris impreuna, si am vrea sa va rugam sa comentati.
Deasemenea, amandoua va uram sarbatori fericite in continuare! Speram sa va placa acest capitol si ne cerem scuze pt eventualele greseli!:)

La multi ani si scuze!

Vreau, in primul rand, sa va urez la multi ani deoarece au venit sarbatorile de iarna. Va urez noroc, sanatate, fericire si un an nou imbelsugat! "Fie ca cea mai trista zi a anului ce vine sa nu fie mai trista ca cea mai fericita zi din anul acesta!" Inca odata la multi ani si sarbatori fericite!
Deasemenea, as vrea sa-mi cer scuze ca nu am mai postat de mult dar... mi-a fost cam lene sa scriu si nici nu prea am avut inspiratie, insa acum m-am apucat de capitolul 4 si sper sa-l pun in urmatoarele zile, desi probabil ca va fi cam greu deoarece voi fi plecata la tara...stiti probabil cum e:D
La multi ani!

Capitolul 3: Cum a putut?

Capitolul 3: Cum a putut?
Rosalie PDV:
Stateam in fata oglinzii, cu Alice langa mine, pentru a face ultimele retusuri noii mele garderope cand, dintr-o data, fata ei vesela a impietrit. Am oftat: o alta viziune sacaitoare! De ce trebuie Alice sa aiba viziuni in cele mai nepotrivite momente? Adica, te rog, garderoba mea! Nu zic ca nu suntem norocosi ca are un astfel de talent, adica stie intotdeaun cand apar articole de imbracaminte si incaltaminte noi, sau ce se va purta sezonul viitor, dar totusi…
Insa monologul mental imi fu interrupt de Alice care…il injura pe Edward? S-a tignit? Nu ii spunea ea mereu ca este fratele ei preferat? Si acum…
-IDIOT, asta e Edward, un IDIOT, TAMPIT, PROST! Cum a putut sa-I faca asta? Cum indrazneste?!? CUM?! Si NENOROCITA, TARFA aia de Cynthia! Cum isi permite?!
Ei…se pare ca Alice nu o prea suporta nici pe noua noastra prietena…nu ca eu as suporta-o pe tarfa aia, adica, cine se crede sa dea buzna in casa mea si sa se comporte ca si cum I se cuvine totul?
I-am auzit pe toti -cu exceptia lui Edward, care ar trebui sa se simta norocos ca nu se afla prin preajma acum, pentru ca probabil Alice l-ar fi omorat pe loc, la starea in care se afla…ma intreb ce o fi facut de a asmutit-o asupra sa… si Cynthia care lipsea mai nou(bine, mai vechi, sau…cam de cand o stiu) de cate ori lipsea si Edward (Daca el nu ar fi fost logodit cu Bella si nu as fi stiut cat de mult o iubea, as fi crezut ca e cu tarfa aia nenorocita-slava domnului ca nu e-). …- cum urcau alergand scarile, alarmati de “urarile de bine” pe care I le facea surioara mea “fratiorului ei preferat” si “tarfei nenorocite”.
Mda, fratior preferat pe naiba, e prima oara in mai bine de saizeci de ani de cand o cunosc, cand o aud injurand. De aici hai sa tragem concluziile…
-Draga, nu vorbi asa de fratele tau! Stii cat de mult te iubeste..., a inceput Esme punandu-I o mana de umar in incercarea –zardarnica, dealtfel- de a o calma.
-Da, Alice, ce ti-a facut Eddie de merita sa-l faci in toate felurile? il aud si pe Emm din spate, vocea lui fiind absolut inconfundabila pentru urechile mele.
-Nu mie, a marait Alice cu furiea si veninul picurandu-I din voce, ci Bellei! Cum a putut? Nu s-a gandit deloc la ea? La cum o va afecta asta?
-Nu-mi spune ca iar vrea sa plece! am auzit din nou vocea lui Esme, de data aceasta ingrozita.
-Ar fi mai bine, ii raspunse Alice la fel de furioasa, in ciuda faptului ca Jasper ii trimitea obisnuitele lui “valuri de calm”. Se pere ca era cu adevarat furioasa… Atunci l-as fi putut tara inapoi cu forta, a continuat ea. Dar asa…cred ca atunci cand o prind pe tarfa aia o sa o…
-Alice! Cum poti sa-I vorbesti in acest fel Cynthiei? Ea face cu adevarat eforturi pentru a se adapta acestui mod de viata! vocea lui Carlisle se facu si ea auzita, fiind destul de suparata.
Am vazut-o pe Alice intunecandu-se de furie in timp ce il fulgera pe Carlisle cu privirea, si pentru o clipa mi-am facut griji ca ar putea sa il atace. Nu am mai vazut-o niciodata asa. Oricum, nu puteam sa nu fiu deacord cu ea, indiferent care ar fi motivul izbucnirii ei atat de bruste. Alice avea dreptate, acea femeie era oribila, dar totusi, ce legatura are asta cu Edward si Bella? Nu are nici-un sens! Sau nu vreau eu sa aiba. Am devenid destul de buna prietena cu viitoarea mea cumnata si nu vreau sa-mi inchipui ca Edward ar rani-o cu buna stiinta. Nu dupa ce a suferit atat de mult…
-Carlisle, a marait, daca ai fi vazut ce am vazut eu nu ai mai spune asta. Ea a sarit practic pe el, si…vocea I s-a frant, si el i-a raspuns! In fata Bellei! Tu intelegi? Stii la ce va duce asta? Iti dai….
Dar nu am mai ascultat-o. Nu puteam sa cred. Cum a putut sa-I faca asta? A umilit-o si a distrus-o! Dar…
-Alice! am interupt-o. Tu ai vazut o alternative a viitorului! Poate ca putem sa impiedicam asta! Daca ne grabim, poate ca vom ajunge la timp! O idepartam pe acea tarfa si nimeni nu va stii nimic…
Privirea lui Alice mi-a inchis gura. Am putut vedea in ochii ei durerea inotand in si pot sa jur ca daca ar putea plange ar face-o.
-Tu crezi ca ass mai fi stat aici daca nu as fi fost sigura ca asta s-a intamplat deja? Nu stiu ce sa fac, Bella e in ceata. E ca si cum nu e sigura de ceea ce vrea sa faca, dar in orice caz, nu vrea san e vada. Am luat in calcul obtiunea de a merge dupa ea si…nu e o idée buna, vocea ei era indurerata cand vorbea despre Bella. Dar ma voi duce dupa ei! Am degand sa le bag mintile in cap sis a-I fac sa plateasca! Nu accept ca acea varianta a viitorului. Curva aia nu il merita…
Din nou, nu am mai ascultat-o pe Alice. Eram paralizata, toate simturile mele erau in ceata. De ce? Ce a fost in capul lui? Poate ca Jasper avea pana la urma reptate…il auzisem cu cateva zile in urma vorbin cu Alice. Ii spunea ca ilsi face griji, ca Cynthia are o putere special ape care o tine ascunsa, ca ii brueaza lui puterea si ca atunci cand e prin preajma lui Edward sentimentele si trairile lei se schimba. Ca si cum l-ar manipular, iar chiestia asta devine mult mai puternica atunci cand se stabileste contact fizic. Nu l-am crezut, nu puyteam sac red ca Edward ar putea fi atat de fraier si neatent incat sa nu observe printer gandurile ei daca are sau nu vreun dar. Dar ce alta explicatie ar putea fi gasita? Cu cateva luni in urma a incercat sa se sinucida, si aproape ca a reusit, din cauza ca o credea moarta, a fost un zombi dup ace a parasit-o, in toate acele luni, a fost atat de fericit cand Bella a acceptat i-a acceptat cererea in casatorie…iar apoi se arunca in bratele primei femei, daca poate fi numita asa, inseland-o pe Bella?
Alice deja please. Sper din tot sufletul sa nu se poata controla sis a-I rupa gatul nenorocitei... L-am simtit pe iubitul meu langa mine, luandu-ma in brate si spunandu-mi sa ma calmez, desi puteam sa simt furia practice revarsandu-se din el. M-am uitat in jur si am vazut ca nu am fost singura care a intrat in soc. In ochii lui Esme am vazut socul, durerea si mil ape care le simtea, Carlisle era foarte dezamagit, Jasper era…furious? Putin spus! Puteam sa jur ca se straduia din rasputeri sa nu ne transmita si noua mania lui. Iar Emmett, supa cum am spus, cred ca se straduia din greu sa nu darame casa.
Brusc, gandul mi s-a indreptat la trecut. Si eu fusesem indragostita cand fusesem umana, si eu fusesem logdita si apoi nenorocitul acela ma umilise in fata tuturor, imi distrusese viata! Furia era acum si mai puternica si un marait feroce mi-a evadat din gat. Care era diferenta? Era vreo diferenta? Chiar daca nu a fost calcata in picioare in acelasi fel ca mine, era vreo diferenta intre ceea ce simte ea acum si ceea ce am simtit eu atunci? Mi-am amintit durerea, socul, mania, umilinta, ura, tradarea pe care le-am simtit atunci. Si eu nu il iubisem cuadevarat…imi placuse, era frumos, bogat si educat…sau asa parea. Ma alinta, trecem cu vederea ca dupa aceea aproape ma omorase in bataie, asta dup ace ma violase in fata prietenilor lui, toti beti crita. Dar Bella il iubea, ar fi fost in stare sa-si dea viata pentru el. Ce va face acum? Alice a spus ca nu e o idée buna san e apropiem de ea, ca inca nu a luat o decizie, dar as vrea sa o consolez, nu stiu, sa fiun acolo, langa ea.
Carlisle a imbratisat-o pe Esme si impreuna au coborat in sufragerie, iar Jasper a iesit imediat dupa ei, trantind usa. Si el ajunsese sa o iubeasca si sa o respecte pe Bella, iar ceea ce a facut Edward probabil I se parea o blasfemie, total lipsit de onoare si orgoliu.
Dar am fost oprita din analizarea situatiei de cele trei perechi de pasi pe care le auzeam apropiinduse inuman de repede si de gratioas de casa. Am incercat sa ma calmez cat de cat inainte de a cobora pentru a-mi intalnii fratiorul si pe noua lui achizitie- achizitie pe care prezic, si pun pariu c-o fac mai bine decat a facut-o Alice in toata viata ei, ca daca nu o va proteja serios, o voi distruge inainte sa apuce sa se bucure prea mult de ea.
Am ajuns chiar inainte ca ei sa intre in casa. Prima fu Cynthia, care intra cu un zambet batjocoritor pe chip, apoi Edward, cu capul plecat, iar ultima fu Alice care aproape ca spumega de furie.
Cand frati`miu isi ridica privirea si o intalni pe a mea, am inghietat. Am incercat sa nu ma gandesc la Royce, am incercat sa nu il compare cu Edward da…in momentul in care privirile ni s-au unit…in fata ochilor mi-a aparut imaginea primului meu logotnic, iar un marait jos, amenintator, mi-a iesit din gat. Am vazut ca si el impietrise, si pentru o fractiune de secunda am putut vedea in ochii lui o parere de rau sincera si…groaza, groaza de ceea ce facuse, groaza de ceea ce devenea: un monstru. Pentru ca noi nu eram monstrii de la natura, noi deveneam sau nu monstrii prin faptele noastre. Apoi nenorocita i-a atins mana si ochii lui s-au deconcentrat pentru un moment, iar o clipa mai tarziu au devenit iar nepasatori.
Numeni nu a spus nimic. Toti eram siguri de faptul ca alice deja avusese grija sa-l faca sa regrete ceea ce facuse…sau ca increase sa faca asta, iar daca ea nu reusise…niciunul dintre noi nu avea nicio sansa.
Carlisle sparse tacerea cu o singura propozitie care exprima, in putine cuvinte, tot ceea ce gandeam ,probabil, fiecare dintre noi:
-Cum ai putut?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hei! Asa cum am promis, capitolul 3. Sper sa va placa si imi cer scuza pentru posibilele(bine, foarte posibilele) greseli de tastare. Acest capitol este din PDV al lui Rosalie. Stiu ca nu este exact modul de gandire pe care vi-l imaginati dar m-am gandit bine si am decis ca punctul ei de vedere este important avand in vedere ceea ce va urma. Sper sa nu va fi dezamagit, ideea e ca m-am cam grabit putin.
Stiu ca v-am cam ametit cu toate aceste momente si perspective dar avand in vedere ca am ca protagonisti ai povestii mele douo personaje care probabil va mai dura ceva pana cand se vor intalni, trebuie sa le urmaresc viata amandurora, iar pe Rosalie am folosit-o pentru a studia si opinia celorlalte personaje, aflate in afara trairilor Bellei si ale lui Edward, plus ca i-am pregatit un rol special in poveste(sper ca nu-mi voi schimba planul peste noapte...din nou).
Vreau sa va multumes tuturor celor care imi cititi povestea, raspuns la sondaj si/ sau lasat comentariu. Vreu sa stiti ca asta inseamna foarte mult pentru mine.
Si, ca si la celelalte capitole, va rog sa comentati:) Imi ridica moralul!
Capitolul 4 nu stiu cand va sosi, sper sa vie cat mai curand totusi!

Capitolul 2 Ce naiba e cu mine?

Capitolul 2:Ce naiba e cu mine?
EPDV:
Ma plimbam de unul singur prin parc incercand sa inteleg ce se intampla cu mine. Atunci cand sunt singur, departe de toti ceilalti, departe de Cynthia, sunt sigur de ceea ce simt, stiu ca o iubes pe Bella, stiu ca mi-as da viata pentru ea, asa cum as fi facut-o si in trecut, as face-o si acum, dar cand ma apropi de acea femeie….totul se schimba, simt cum sentimentele mele se schimba. Ratiunea imi spune ca e ceva ineregula cu ea, cu ceea ce se intampla, il aud pe Jasper tipand mental la mine, incercand sa-mi spuna ceva, dar sensul cuvintelor se pierde undeva departe, nu il inteleg. Apoi ea ma ia de mana si imi cere sa mergem sa ne plimbam impreuna sau mai stiu eu ce, iar in momentul atingerii ei sentimentele mele palesc, se schimba si mai mult, simt sum imima si ratiunea mea duc o lupta déjà pierduta cu acel ceva ce ma depaseste, acel ceva ce vine dinspre ea. O privesc si imi zambeste. Farama de ratiune pe care o mai am urla la mine, imi spune sa nu accept…dar eu nu o ascult. Ma duc la Bella, inventez o scuza, desi o parte din mine se revolta, iar apoi plec. Asa se intampla mereu. Uneori ma mai uit inapoi, iar atunci pot vedea pentru o fractiune de secunda faptul ca Bella nu mi-a crezut minciuna, pot vedea suferinta din ochii ei, vina ma copleseste si as vrea sa raman dar chiar atunci Cynthia ma atinge iar sentimentul de vina si iubirea pe care o simt pentru Bella mea palesc din nou, iar eu plec.
Acum mi-e dor de Bella dar nu stiu ce sa fac…
Ofatnd, ma asez pe o banca. As vrea sa pot sa plang macar odata, sa ma descarc iar apoi sa fiu in stare sa o iau de la capat, sa pot uita ca am avut indoieli…As vrea sa stiu ce trebuie sa fac…
Dar sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de vocea melodioasa a Cynthiei, care imi sarii in brate zambind. Si sentimentele mele o loara iar razma, si eu chiar incercam sa nu ma las purtat de acel val de senzatii straine dar, ca de obicei, am pierdut lupta. Mi-am ridicat privirea si am vazut ochii ei de caramel privindu-ma intens…mai intens ca niciodata. Mi-a zampit in timp ce, parca uitand ca nu suntem singuri, isi puse picioarele de-o parte si de alta a mea,si cu o mana imi prinse barbia iar cu cealalta ma impinse pe banca.
Am privit-o confuz, si din pozitia in care ma aflam, am putut clar sa vad decolteul imens al blozei kaky pe care o purta, o bluza semitransparenta prin care puteam vedea sutienul negru. Se apleca si mai mult peste mine, parul ei lung si blond mangaindu-mi fata intr-un mod atat de placut…seducator…
Dar o voce mica din capul meu imi spunea ca nu e bine, ca nu ar trebui sa fac asta, imi amintea cat de mult o iubesc pe Bella si cat de mult ar rani-o pe ea daca as face asta, imi spunea ca asi trada-o in cel mai ingrozitor mod posibil. Insa fu inabusita de saruul pasional, carnal chiar, pe care l-am primit de la Cynthy. Nu am vrut sa-i raspund dar…din nou acele sentimente ciudate impreuna cu o nevoie pe care nu am mai simtit-o pana acum, ma subjugara. I-am pus mainile pe solduri si am tras-o mai aproape, am putut sa simt fusta ingrozitor de scurta pe care o purta, dorinta ma invaluia in timp ce acele sentimente noi ma imboldeau sa merg mai departe si sa uit unde eram…cine eram…
Dar atunci am simtit acel miros unic de frezii si gatul imi luo foc. Bella. Ea era aici? Am incercat sa o imping pe Cynthia de pe mine dar ea nu se dadu. Mirosul se mai apropie umpic apoi ramase pe loc. Nu cred ca m-a vazut…dar daca a facut-o? Daca m-ar fi vazut ar fi venit aici? Mi-ar fi cerut exblicatii? Bineanteles, cine nu ar face-o ?
Stiam ca trebuia sa ma simt ca un monstru, stiam ca trebuia sa regret, stiam ca ar fi trebuit sa-mi fac griji ca am ranit-o, sa ma stim un nimeni pentru ca am tradat-o in acest fel, imi doream sa ma simt asa, incercam din rasputeri sa ma conving dar…cu Cynthia in acea pozitie, cu buzele ei peste ale mele…nu reusam.
Cred ca am mai stat asa cateva minute bune inainte ca sa se indeparteze, dar nu s-a dat din poala mea. In a cest timp merosul Bellei incepuse sa se piarda, semn ca ea se indepartase. Mi-a zambit seducator apoi a inceput sa vorbeasca :
-Buna !Ti-a placut ? a mieunat ea. Stiu ca ti-a placut. Si mai stiu ca ma vrei! Te iubesc Edward si tu ma iubesti pe mine, pe mine si nu pe acea umana insignifianta.
Am dat din cap incercand sa ma concentrez. Stiam ca nu o iubeam, dar atunci de ce ma simteam asa in preajma ei ? Daca nu as stii as spune ca imi manipuleaza sentimentele…dar e imposibil ! Jasper este singurul care poate face asta…
Dar, pentru adoa oara pe ziua de azi, sirul gandurilor mi-a fost intrerupt, tot de o voce de vampir, insa nu de Cynthia, ci, pentru ca universul nu are alta treaba decat sa ma urasca pe mine, era Alice ! Gandurile ei revoltate si pline de o furie pe care nu o mai intalnisem la sora mea mi-au urlat in cap in acelasi timp in care si vocea ei s-a facut auzita :
-Edward. Antony. Masen. Cullen !!! TU AI MACAR CEA MAI VAGA IDEE DESPRE CEEA CE TOCMAI AI FACUT ???

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Am decis sa pun prima parte a capitolului 2 acum. Sper sa va placa si sa nu va dezamagesc. S-ar putea sa am greseli de tastare si pentru asta imi cer scuze. Voi mai reciti ci eu aceasta parte a capitolului si daca vad greseli le voi corecta.
Va multumesc celor care ati citit, raspuns la sondaj si/ sau comentat.:*
Va rog sa comentati, nici nu stiti cat ma ajuta asta! Imi ridica foarte mult moralul si cat ma ajuta sa scriu!
Nu stiu cand voi pune partea adoua a acestui capitol dar sper sa fie cat mai curand!:)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Imi pare rau ca v-am indus in eroare. Initial aveam in plan sa fac tot capitolul din perspectiva lui Edward si astfel mergea in doua parti fara a devia la titlu si de la ceea ce mi-am propus, insa acum mi-a venit o alta idee si mi se pare ceva mai...interesanta:)
Capitolul urmator va aparea probabil maine seara...
Inca odata imi cer scuze pentru ca v-am indus in eroare si va rog sa ma iertati si pentru intarziere.

Capitolul unu: Sfarsitul meu

Capitolul 1

Italia, locul unde era sa mor pentru El, pentru cel pe care il iubesc, pentru cel care s-a jucat cu sentimentele mele iar apoi m-a parasit, locul in care am jurat sa nu mai calc vreodata. Si acum, iata-ma aici, stand in fata celor de care ar trebui sa fug, de care ar trebui sa ma tem, care ar trebui sa-mi dea cele mai negre cosmaruri, pentru a le cere sa imi opreasca inima pentru totdeauna, doar pentr El! Dar ce altceva as putea face?
El nu ma iubeste, foarte probabil, nu a facut-o niciodata. Pentru el nu am fost decat o obsesie temporara, o distractie…dar nu il invinovatesc, el este perfect, atat de frumos, de inteligent, de puternic…este reancarnarea unui zeu grec ce-ar putea fura inima oricarei femei, pe care odata ce l-ai vazut nu il mai poti uita…pe cand eu sunt doar o muritoare de rand, fara calitati speciape si care , pe de-asupra, mai are si un ghinion teribil care o urmareste peste tot.
Nu a avut niciodata sens ca el sa ma iubeasca, si am stiut-o inca din prima clipa…si totusi am crezut in el, in iubirea lui imposibil, pana-n ultima clipa, caci asta este pentru mine acest moment, finalul. Daca volturii hotaresc sa ma omoare sau daca ma vor transforma…oricum va insemna sfarsitul, sfarsitul vietii mele umane, sfarsitul oricarei sperante pe care am avut-o, sfarsitul iubirii care credeam ca-mi este importasita, sfarsitul a tot ceea ce semnifica inelul de pe mana mea si al tuturor promisiunilor noastre…al meu, a tot ce insemn eu.
Mi-am plecat capul pentru a vedea ultimul lui dar, ultima noasta promisiune, inelul meu de logotna. Mi l-a dat cu o zi inainte ca Cynthia sa vina la familia Cullen. De atunci totul a mers din ce in ce mai prost. El a inceput sa stea din ce in ce mai mult cu ea, nu mai ramenea mereu cu mine noaptea, era din ce in ce mai distant cu mine, in timp ce de ea se apropia din ce in ce mai mult…la inceput am incercat sa ma conving ca e totul in regula, ca e doar imaginatia mea si ca nu am de ce sa-mi fac griji, ca nu se intampla nimic, dar cu timpul mi-am dat seama ca nimic nu era in regula si ca situatia se inrautatea. Ultima picatura, dovada ca nu mai insemnam nimic pentru el, sau poate ca nu am insemnat niciodata nimic, mi-a fost data ieri.
Ma plimbam prin parc atunci cand i-am vazut. Edward, logotnicul meu, statea intins pe o banca iar peste el, purtand cea mai scurta fusta mini pe care am vazut-o in viata mea, de culoare neagra, si o bluza kaky, semitransparenta, prin care se vedea sutienul negru. Se sarutau asa cum eu si Edward nu am facut-o niciodata.
Lacrimile au inceput sa-mi curga din nou pe obraji cand mi-am amintit. Durerea ma sfasie si m-am simtit, pentru a mia oara, ca si cum as fi fost rupta in mii de bucati si trasa pe roata de tortura in timp ce ardeam de vie…
-Ei bine, scumpa Bella, este cu adevarat o surpriza sa te vedem atat de curand aici, in Volterra. Dar, din pacate, vad ca nu esti intr-o stare prea buna. Ce s-a intampla? Vocea melodioasa a lui Aro mi-a patruns in urechi, pe un ton grav, dand impresia ca este cu adevarat ingrijorat, si trezinduma din acel cosmar ce mi se repeat inaintea ochilor la nesfarsit, indiferent daca eram sau nu in lumea viselor.
Mi-am sters lacrimile si mi-am dres vocea. Nu steam cum sa incep, nu voiam sa-I dau toate detaliile legate de ceea ce s-a intamplat intre mine si Edward.
Am tras aer in piept si apoi l-am privit pe Aro.
-S-au intamplat multe, dar nu de asta am venit, am spus cu voce ragusita, incercand sa evit un raspuns concred, si nu numai pentru ca nu vroiam ca ei sa stie, ci si pentru ca nu credeam ca as putea vorbi despre asta fara sa ma probusesc in oceanul de durere si disperare care ma asteta, din care stiam ca nu as putea sa mai ies vreodata. Cand am venit aici ultina data, s-a decis ca eu sa fiu transformata de catre un membru al familiei Cullen. Doar ca a intervenit ceva…Edward, mi-am simtit gatul arzand cand i-am pronuntat numele cu voce tare iar eu ma scufundam tot mai adanc in marea de durere ce ma pandea, el a decis ca eu…durerea devenea de nesuportat in timp ce ma apropiam de final, de finalul meu, “finalul meu”, aceste doua cuvinte care separate nu au o semnificate aparte, puse impreuna, imi trimit fiori de teama care se amesteca cu toate celelalte sentimente care stau sa ma inghita, sa imi fure si ultima farama de control pe care o mai am…nu sunt buna pentru el.
“Nu sunt buna pentru el”? Nu sunt? Lacrimile si durerea si disperarea pe care incercasem sa le ascund pana acum, cu aceasta afirmatie se deslantuisera in interiorul meu cu o viteza fulgeratoare, castigand teren cu fiecare clipa. Am simtit cum picioarele imi cedeaza in timp ce in mintea mea se derulau din nou acele imagini pe care le-am surprins ieri, in parc. Steam ca totul s-a terminat, dar nu ma puteam abtine sa nu ma intreb daca el va observa macar ca am plecat, daca ii va pasa macar un pic, daca ii pare rau pentru ce s-a intrebat…
Nu am mai rezista, am simtit cum pierd altitudine si am inchis ochii asteptand sa simt podeaua rece sub mine si durerea suplimentara provocata de impact, dar nu au vrnit. In schimb, doua maini de gheata mi-au atins bland dar ferm talia, facandu-ma sa ma cutremur. Imi aminteau atat de mult de El…
Am inceput sa ma lupt pentru a-mi recapata controlul asupra propriului corp, astfel incat sa pot termina ceea ce am inceput sa spun. Nu stiu cine era cel care m-a prins din cadere si care ma sustinea in continuare dar ii sunt recunoscatoare.
Mi-am ridicat privirea si am vazut ca Aro le luase mainile lui Caius si lui Marcus.
-Am venit pentru a va cere sa decideti daca ma veti transforma sau ma veti ucide, am spus incercand sa-mi ascund durerea din voce. Pentru mine oricum nu conteaza, am continuat.
Si nu minteam, chiar nu-mi pasa. Daca muream, era chiar mai bine deoarece pentru mine nu are niciun sens sa traiesc o viata in care eu nu pot fi cu El, in care El nu ma iubeste, in care este cu altcineva. Defapt, mi-as fi pus de mult capat zilelor daca eram sigura ca familia Cullen nu va fi acuzata de catre volturi pentru nesocotirea ordinelor , din cauza mea. M-am cutremurat din nou. Asta era un risc pe care nu mi-l puteam asuma.
-Cum si-a dat el seama de asta, mai exact?a intrebat Marcus rasucind cutitul in rana, foarte posibil fara a-si da seama de asta.
Un fulger de durere m-a strabatut in acel moment si am simtit un alt pumnal strapungandu-mi inima deja zdrobita, in timp ce un alt flux de imagini cu Edward si Cynthia mi-a invadat mintea pentru a nu stiu cata oara, spargand si ultimele bariere mentale care mai erau in functiune si lasandu-ma sa ma adancesc tot mai mult in suferinta si disperare.
Am simtit cum acele maini se strang in jurul meu pentru a se asigura ca raman in picioare. Am avut un scurt impuls de a ma intoarce pentru a-l vedea pe vampirul care se afla in spatele meu, dar apoi mi-am dat seama ca nu avea niciun sens, dat fiind ca era foarte posibil sa nu mai apuc oricum sa-l vad adoua oara pentru a-I multumi.
-Si-a intalnit perechea… am suspinat cu o voce ragusita in timp ce incercam sa-mi fortez mana sa se indrepte catre fata pentru am sterge iar lacrimile ce-mi incetosau privirea.
Cei trei suverani din Volterra m-au privit surprinsi, apoi s-au uitat unii la altii pentru o fractiune de secunda, timp in care Aro le citea gandurile. Acesta incuviinta catre Marcus, raspunzand propabil unei intrebari nerostite, apoi ii facu un semn unei mici femei vampir. Aceasta avea parul lung, blond, prins intr-un coc frumos si de bun gust. Ochii ei risii, ca de carmine, ma priveau la randul lor, studiandu-ma. Mi-am amintit imediat cine era: Jane, cea care il facuse pe Edward sa sufere ultima data. Am simtit furia cuprinzandu-ma, dar apoi o voce se facu auzita in capul meu facut: “Si de ce ti-ar pasa? Lui crezi ca ii pasa de tine? Raspunsul e NU! Si nu i-a pasat niciodata! Uita-l! Din acest moment nu mai exista!”
Am vazut-o pe Jane zambind, iar in clipa urmatoare era in fata mea. S-a aplecat gratioasa catre gatul meu iar apoi am simtit o durere sfasietoare in momentul in care dintii el mi-au patruns in carne.
Mi-a scapat un tipat de dureere iar apoi privirea mi s-a incetosat si totul a devenit din ce in ce mai negru., ramanand constante doar durerea ce pulsa in gatul meu si focul care a inceput sa ma parjoleasca pedinauntru.
“Mor?”m-am intrebat in gand. “Asa cred.”
Acestea au fost ultimele mele ganduri, si inainte ca focul sa ma cuprinda de tot, am zambit.
Totul se va termina in curand. Ce rost ar mai avea sa traiesc, oricum?
Nici unul…
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

PS:Va rog sa comentati, ma va ajuta sa scriu!:x:)
Multumesc:*

Buna!:x

Ma numesc Cristina, am 13 ani, sunt o fire deschisa (zic eu), imi place sa-mi fac prieteni, sa ma distrez, sa citesc, si, dupa cum veti vedea in continuare, sa scriu din cand in cand. Sunt o mare fana a seriei Twilight si am creat acest blog pentru a posta un fan-fic pe care am inceput sa-l scriu. El se numeste "Viata e cruda, dar chiar merita traita!". Este vorba despre Bella care, dupa ce vede il vede pe Edward, cu care s-a logodit in urma cu foarte putin timp, sarutandu-se cu Cintya, o fosta garda a volturilor, care a plecat din serviciile lui Aro imediat dupa ce l-a vazut pe Edward, pleaca in Italia pentru a le cere volturilor sa o trensforme sau sa o omoare.
Iar aici totul se complica...
Sper sa va placa. Primul capitol va aparea probabil in seara aceasta sau maine...
Va pup:x:*:x